Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
CERBOAICA MEA
Cu mâini întinse-n rug de rugăciune
Vă cer, prieteni, nu stârniţi iubirea!
Făceţi-i loc s-așeze-n noi uimirea,
Pe cugetul ce-aşteaptă o minune.
Lăsaţi-o-n taina amuțind rostirea
Până va vrea deplin să ne-mpreune.
Nu o vedeţi păşind pe arse dune
Şi peste munţi, sorbindu-ne privirea?
Un pui de ciută spaima îşi alină,
O patimă se năruie în lan.
E după zidul casei şi-i străină
Cerboaica mea din vis nepământean.
Încerc să smulg zăbrele. Spre lumină
Un pas mai e, o clipă sau un an.
(„Tăcerea clipei, Sonete 1”, Arania, 2005,
versiune revizuită)
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania