Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Cetatea Neamț din Târgu Neamț, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Cetatea Neamț din Târgu Neamț, județul Neamț, muzeograful Geo Maxim mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 1999, în interiorul acesteia.

– Domnule Geo Maxim, de când sunteți ghidul cetății?
– Lucrez aici de peste 30 de ani, dar o cunoșteam cu mult înainte.

– Pentru dumneavoastră, fortăreața mai are secrete?
– În jurul monumentelor istorice, au planat, dintotdeauna, mituri, taine sau ipoteze, iar acesta nu a făcut excepție.

– Există și elucidări?
– Unele da, altele nu. Se știe, cu certitudine, că cetatea a fost înălțată de domnitorul Petru [I] Mușat [1375-1391] la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Se mai cunoaște existența fântânii interioare, care a fost o enigmă multă vreme. În prezent, aceasta este umplută cu dărâmături, însă rămâne în cercetare și în studiu pentru a i se determina adâncimea. Întrucât fortăreața a fost zidită pe un vârf de munte, se presupune că fundul fântânii s-ar fi aflat la circa 100 m, deci la nivelul pânzei freatice a râului Ozana. Totodată, se vehiculează ideea existenței unor tuneluri sau beciuri de refugiu pentru cazul asediilor îndelungate. Deocamdată, nu au fost găsite astfel de indicii, dar mai plauzibilă ar fi prezența unui tunel care lega interiorul cetății de malul Ozanei sau plecând din latura de nord către munte, pe unde veneau vechile drumuri, cu ieșire în spatele dușmanilor.

– Conturați, vă rog, o descriere a construcției.
– Prima cale de acces spre interior se afla pe latura de nord, la capătul podului, de unde drumurile vechi continuau peste munte, făcând legătura cu capitala Moldovei, Suceava. În timpul voievodului Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504], a fost adăugată curtea exterioară și a fost ridicat podul în formă de arc, unic în țară. Intrarea se făcea pe latura de nord-est, prin poarta mușatină [construită de Petru Mușat], care lega curtea interioară de cea exterioară. Destinația camerelor a fost stabilită de cercetători pe baza inscripțiilor de pe ziduri, a obiectelor descoperite în urma săpăturilor și a amplasării încăperilor. Închisoarea se afla la subsol, unde se ajungea coborând un șir de trepte, după care se mergea la dreapta, astfel încât accesul era destul de întortocheat pentru cei care ar fi încercat să ajungă aici cu alte scopuri. Această cameră era menită atât plăieșilor, cât și localnicilor care nu-și îndeplineau îndatoririle față de cetate, pentru că fortăreața era centrul administrativ al zonei. De aceea, sătenii erau obligați să presteze zile de muncă în incinta ei, să aprovizioneze garnizoana cu diverse produse și să plătească impozite, necesare pentru cumpărarea armelor. Există și o încăpere mult mai sumbră, turnul morții sau neagra temniță, unde au fost închise căpeteniile prizonierilor turci prinși de Ștefan cel Mare în Bătălia de la Podul Înalt, de lângă Vaslui, din [10 ianuarie] 1475.

– Vorbiți despre misterele și legendele acestor ziduri.
– De-a lungul veacurilor, în spatele lor s-au perindat sute de doamne și domnițe, de domni și plăieși, cu faptele și poveștile lor. După părăsirea fortăreței, în 1718, aceasta a rămas la discreția localnicilor, care au dărâmat o parte a zidurilor în speranța că vor găsi comori ascunse. O tradiție enigmatică îi îndeamnă pe oamenii locului să privească spre cetate în noaptea de Înviere pentru a vedea apariția unei flăcări, fiindcă se spune că, în această noapte, acolo unde a fost îngropat un tezaur se ivește o flacără cu ajutorul căreia ar putea fi identificat acel loc. În urma lucrărilor efectuate între 1965 și 1972, au fost descoperite multe obiecte de valoare istorică – 165 de monede din argint, vase de ceramică, diverse arme, o sabie pentru două mâini, ghiulele din piatră și din fier –, care îndreptățesc astfel de credințe.

Florin Bălănescu