CHEMAREA

Pe gardu-nalt, betonul tace
E gardianul sufletelor toate
La umbra lui uitarea zace
C-o lume plină de păcate

Sunt multe cruci aliniate
Ca un decor simetric, plan
Sunt multe veți afiliate
Blocate-n cruci, an după an

Fantome nude și înglodate
În fapte reci ce s-au urzit
Se-ntorc în lume-ndatorate
Prin suflete ce s-au strivit

Las cimitirul să mă poarte
Pe drumul greu și prăfuit
Se va deschide ca o carte
Povestea visului înțepenit

E neagră piatra și demult
Spre verde-acum se pierde
Tăcerea ei, încă s-ascult
Dar cine mă mai vede

Și ziua, nemișcare-i curge
În ritmul timpului rănit
Plecarea morților n-ajunge
La cât pământ e de hrănit

Doar Dumitrițele-nfloresc
În pragul timpului de iarnă
Și oameni încă mai iubesc
Când, doar, cimitiru-i cheamă

23-09-2022