Ionuț ȚENE

Societatea Cultural-Patriotică ”Avram Iancu” s-a înființat în entuziasmul moților și românilor imediat după revoluția din 1989. Academicianul și istoricul David Prodan a fost unul dintre fondatorii asociației, alături de alți zeci de universitari clujeni. Ședințele de la Casa de Cultură a Studenților se desfășurau în săli arhipline, cu peste o mie de participanți, care clamau în acele zile, când cultura chiar conta la Cluj-Napoca, nu era un compartiment la subsolul istoriei. Dar să fim sinceri și să recunoaștem că în entuziasmul acela originar, cu zeci de universitari în frunte cu academicianul David Prodan, totuși rolul principal și ideea înălțării – pe actuala locație – unei statui a lui Avram Iancu la Cluj-Napoca a avut-o istoricul academician Ștefan Pascu. Istoricul clujean era singurul care cunoaștea foarte bine atunci cronologia inițiativei ridicării unei statui a Crăișorului Munților la Cluj, la împlinirea a o sută de ani de la naștere în 1924, după Marea Unire de la 1918. Atunci, istoricul Ioan Lupaș, care a publicat un studiu amplu în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, a fost mentorul și sufletul inițiativei ridicării unei statui a lui Avram Iancu la Cluj în fața proiectatei catedrale ortodoxe, opera arhitectului George Cristinel, care de altfel a și propus o machetă a unui Avram Iancu călare cu sabia scoasă. Mai mult, istoricul Al. Ciura publica în Centenarul anului 1924 o biografie scurtă a lui Avram Iancu. Cartea era editată tocmai de “Comitetul pentru ridicarea unei statui a lui Avram Iancu în Cluj”, şi se vindea “în favorul monumentului eroului, ce se va ridica la Cluj”. În carte se arătau şi locurile de la prefectură, pretură, primărie sau comitetul constituit unde puteau să se facă donaţii pentru statuie. Din păcate venirea crizei economice și apoi a Dictatului de la Viena a blocat proiectul. Toate aceste lucruri doar Ștefan Pascu le cunoștea – în amănuntul istoriografic – dintre membri conducerii asociației nou înființate după 1990. Dar pentru ridicarea statuii trebuia să sosească un moment prielnic administrativ. În februarie 1992, un ilustru necunoscut pentru publicul larg, economistul Gheorghe Funar din partea PUNR zdrobește electoral candidatul CDR și câștigă alegerile pentru funcția de primar. În campania electorală Funar și-a exprimat interesul ridicării unei statui a lui Avram Iancu la Cluj-Napoca. Dar propunerea trebuia să vină de…undeva. Între timp, în urma alegerilor statutare Societatea Cultrual-Patriotică ”Avram Iancu” își alesese președintele, pe inginerul șef Igor Văleanu de la Regionala Căilor Ferate Cluj. Acesta se împrietenește cu academicianul Ștefan Pascu și Vasile Iuga de Săliște, președintele Societății ”Dragoș Vodă”, originar dintr-o familie de nobili maramureșeni. Cei trei clujeni la mijlocul lunii martie 1992 (posibil 13 martie) se întâlnesc într-un apartament de la ultimul etaj al imobilului de pe B-dul Eroilor situat vizavi de cinematograful ”Victoria”, unde locuia Vasile Iuga de Săliște. Pe balconul imobilului s-au așezat la o ceașcă de cafea și o cană de ceai Ștefan Pascu, Igor Văleanu și Vasile Iuga de Săliște. Istoricul Ștefan Pascu le prezintă celor doi convivi un scurt istoric a inițiativei ridicării statuii lui Avram Iancu la Cluj în 1924. Ștefan Pascu în 1972, la Centenarul trecerii la cele veșnice a lui Avram Iancu, a fost însărcinat de Nicolae Ceaușescu (cei doi erau apropiați) să organizeze ample manifestări omagiale dedicate Crăișorului la Vidra de Sus și în localități din inima Munților Apuseni. Pascu și-a făcut cu abnegație datoria, organizând simpozioane de elită despre Avram Iancu și a publicat culegeri de studii științifice ale istoricilor ardeleni. Însăși, Ștefan Pascu publică o monografie de excepție ”Avram Iancu” la Editura Meridiane din București (1972). Igor Văleanu, președintele Societății Cultural-Patriotice ”Avram Iancu” și Vasile Iuga de Săliște sorbeau din ochi discursul lui Ștefan Pascu de la balconul imobilului de pe B-dul Eroilor, când la un moment dat regretatul academician se întoarce și cu mâna îndreptată spre catedrala ortodoxă și arată cu degetul locul unde trebuie să se ridice statuia lui Avram Iancu din Cluj-Napoca, pe locul fostului obelisc sovietic îndepărtat de revoluționari în iarna lui 1990. ”– În fața viitoarei catedrale ortodoxe au dorit Ioan Lupaș și Al. Ciura să ridice statuia lui Avram Iancu”. După ce Ștefan Pascu și-a terminat expozeul entuziasmul a devenit de nedescris pentru Igor Văleanu și Vasile Iuga de Săliște. Decid să meargă în audiență la noul primar ales. Telefonează la Primărie, la cabinetul primarului unde răspunde un bărbat (posibil secretarul, col. Păleanu) și cei trei solicită audiență de urgență la Funar. Li se transmite că vor fi primiți. Cei trei pleacă la Primăria municipiului Cluj-Napoca unde-i primește Gheorghe Funar. Academicianul Ștefan Pascu îi prezintă primarului ideea ridicării statuii lui Avram Iancu în fața catedralei ortodoxe, pe locul fostului obelisc sovietic și acolo unde au dorit Comitetul istoricilor din 1924. Primarul acceptă ideea și se demarează acțiunea de ridicare a statuii lui Avram Iancu, care astăzi împlinește 30 de ani de la sfințire.

În toamna lui 1992 este ales președinte al Societății Cultural-Patriotice prof. univ. dr. Ioan Teodor Stan, iar Igor Văleanu întrunește voturile de vicepreședinte. Noul președinte, cu impetuozitate, se implică în înălțare statuii. Povestea ridicării statuii este cunoscută, iar comisia de concurs a ales macheta sculptorului Ilie Berindei, care locuia în Elveția și era originar din Câmpeni. O variantă a statuii a fost și cea propusă de Ilarion Voinea, un Avram Iancu ecvestru. S-a ales de către comisie varianta lui Ilie Berindei poate pentru ineditul proiectului: un Avram Iancu pe un soclu înalt, care întinde palma spre pace, dar are sabia în spate gata de luptă în caz de românii o cer. E o statuie, pe care eu o consider frumoasă și originală, care a avut și critici datorită ineditului ei, la fel ca și Turnul Eiffel de la Paris. La ridicarea statuii au contribuit prin subscripție publică zeci de mii de români, iar la momentul asamblării statuii, zi de zi au stat alături și de sculptor dar, mai ales de inginerii d-na Brenner și d-l Greabu – viceprimar, poeții clujeni din Gruparea Zalmoxis, care au susținut public atunci să se ducă proiectul la capăt în ciuda atacurilor din presă și a celor care nu doreau o statuie a lui Avram Iancu la Cluj-Napoca. La un moment dat, în toamna lui 1993, inginerii au rămas fără bronz, dar a intervenit salvator Vasile Iuga de Săliște, care a apelat la președintele Ion Iliescu să acționeze administrativ și să se elibereze de la o firmă din Baia Mare o cantitate de bronz pentru finalizarea statuii. Președintele României a dat ”cu pumnul în masă” la guvern și bronzul a ajuns la timp pentru turnarea statuii și ansamblarea acesteia. La curățarea componetelor de bronz ale viitoarei statui a lui Avram Iancu au participat și tinerii poeți clujeni, Horia Muntenuș, Ionuț Țene, Mihai Bumb etc, înainte de a fi ansamblate și ridicate cu macaraua pe soclul de piatră, care nu se mai usca datorită unui ger năprasnic timpuriu venit din octombrie/noiembrie. Pe 1 decembrie 1993 în fața a o sută de mii de români, statuia lui Avram Iancu a fost sfințită printr-o mare sărbătore națională. E vremea ca cei șase tribuni ai lui Avram Iancu să-i fie alăturați eroului, tribuni cu care Crăișorul a luptat împreună pentru libertatea și drepturile românilor.

Ionuț Țene