Claudia BOTA: S-a așternut tăcerea

Claudia BOTA

S-a așternut tăcerea

Căderile apelor din oglinda sufletului încercat
Despart amurgul însângerat pe cerul nepătat,
Trădat în noaptea care de Mine te-a îndepărtat,
Rămas statornic peste lume, Tu nu te-ai lepădat.

Iar când s-a așternut tăcerea sufletul mi-ai luminat,
Tăcere, câtă tăcere, totul e tăcere în bietul suflet învolburat.
Nicicând nu vreau să pierd a Ta lumină de pe pământ,
Și suferințe fără număr am îndurat sub al Tău acoperământ.

Pe nici un hulitor în chinuri fiind n-am anatematizat
Pironit pe cruce am strigat:” Tată, iartă-i că și Eu i-am iertat!”