Pentru prima dată în viață, Rodion se simțea la pământ. Nu mai avea replici.  Îi ardea capul, îl usturau ochii. Parcă era după o lungă boală. Voia să se ridice de pe scaun, dar se temea să nu se prăbușească. Omul din fața sa măturase cu el pe jos. Unde era Rodion de altădată? Și totuși nu putea pleca din Biroul în care i s-a scurs jumătate din viață fără să știe ce s-a întâmplat cu viteziștii lui, pe care îi iubea ca pe propriii lui copii. Își luă inima în dinți și întrebă provocator:

• -Sper că pot să-mi văd băieții. Mi-e tare dor de ei!
  -Mă tem că nu. Acum se odihnesc după ultima ședință de terapie prin frig. Oricum, nu i-ai recunoaște. În câteva zile, terapia prin frig a făcut din ei adevărați bărbați. Mă tem că mai buni vor fi la Sumo decât la viteză.
• -Și totuși, vreau să-i văd!
• -Poate data viitoare.-
• -Tu crezi, arogantule, că lucrurile vor rămâne așa?
• -Poate și mai rău!
• -Acum ,te rog să pleci. Pot chema paza și te poate arunca direct în temnița pentru instigatori.
• -Te crezi prea mare. Încă nu știi cine este Rodion.    
•     -Doi haidamaci îl luară pe sus și-l depuseră ca pe un bagaj la doi metri de mașina de epocă . Se ridică umilit și , târându-și picioarele, reuși să se urce la volan. Dădu o cheie. Mașina nu pornea. Enervat, suci de mai multe ori cheia în contact. Porni ca din praștie și abia reuși să oprească la stop. Trebuia să redevină calm. Rodion cel cumpătat de odinioară. Porni cu vitea a doua. Cei din spate îl claxonau de zor. Schimbă a treia și claxoanele se mai răriră.
• Ajuns la Pasarelă, aproape de casă, se trezi zvârlit în parapet. Se redresă, dar din partea stângă fu din nou lovit. Airbergurile se deschiseră. Rodion era confuz. Nu a realizat ce se întâmplase. Ca prin vis , auzea niște glasuri necunoscute:
• -Trăiește. E o minune! Se vede creierul și încă mai are funcții vitale.-
• Chemați avionul! Direct la Viena! E caz grav. La noi nu se poate rezolva.
•         Elicopterul Smurd ateriză în Piața de Flori. Doctorul de la Urgență îi puse o pungă de gheață la crevasa din craniu. Rodion pleca pentru prima dată spre o direcție necunoscută. Era în comă indusă. Medicii sperau să ajungă pe masa de operație din marele spital din Viena.
           Acasă la Rodion se instalase o atmosferă de panică.
•  Clementine fusese anunțată de Poliție că soțul ei suferise un grav accident. Prudent cum îl știa, nu putea pricepe ce s-a întâmplat. BMW-ul era o mașină sigură, cu protecție maximă.  Telefoanele sunau non stop. Prieteni și cunoscuți întrebau de cunoscutul manager Rodion. Toți voiau să ajute, cu bani sau cu relații. De accident aflase și Pedro care închiriase un avion sanitar privat pentru a-l salva.
•  Singurul care nu-și făcea probleme era Rodion. Intrase în comă profundă. Organismul lui atletic devenise aproape inert.
•         Medicii își vedeau de treabă extirpând substanța cerebrală compromisă. Procentul de optimism era cam 20%. Echipa de chirurgi încerca să-și explice cum de cea mai gravă rană a fost provocată în spatele aisbergului.
•        Operația se termină puțin după ora 1 noaptea. Fu dus la terapie intensivă excepțională Un medic și două asistente fuseseră desemnați să-l monitorizeze. Aceste măsuri de siguranță au fost luate după ce echipa de medici a fost înștiințată că din Coasta de Fildeș omul de sport cu afaceri în sistemul medical  Pedro Delante Rosero a pus la dispoziție un milion de dolari. Vestea a fost primită cu aplauze de întreg personalul medical. Asta sporea prestigiul medicilor de aici și facilita și noi investiții în aparatură medicală de ultimă oră.
•           La intrarea principală în blocul operator, o doamnă elegantă încerca să convingă paza că trebuie să intre. Disputa ajunse până la managerul general al spitalului de Urgență. Curios, acesta veni la intrare ca să vadă care e mobilul micului vacarm. Află repede care e  problema. Cu mii de scuze , o invită pe soția lui Rodion în camera de oaspeți, asigurând-o că va fi anunțată când celebrul Rodion își va reveni din comă. Nu-i spuse că s-ar putea să nu-și mai revină niciodată.

Va urma!

 VASILE LEFTER, MEMBRU UZPR