Un răsărit de soare. Dimineaţă.
Şi un apus la ceas de înserare.
Cu ce-am oprit secunda de culoare,
Ce-am adunat ca să-nfirip o viaţă?
Îmi spuneţi voi: e TIMPUL în mişcare,
Tumult de aripi pe un fir de aţă,
Lovind în poarta orelor de ceaţă
Şi cuibărind fiinţa în visare.
Dar nu-i simt trupul, gestul, mărginirea
Acestui zeu ţâşnit din vag afund,
Insinuând sub unghii amăgirea
De-a ne zidi sălbatic şi rotund.
O Clipă doar îşi dăruie iubirea
Eternităţi în spaţii o ascund.
( 2004 – sonet nepublicat în volum)