În cimitir e dimineață cu soare-mbrobodit
Lumini mai caută în ceață un suflet rătăcit
Cu multă gălăgie cad clopotele în noroi
Răsună-le imnul demagogiei cu trimbițe noi 

În cimitir mai plouă cu lacrimile dragi
O lume-i ruginită, alta e nouă din scaieți și fragi
E-n noapte amiaza toată, căldura focului nestins
Pe cruci vechi se-ncurcă în zări de necuprins 

În cimitir e ziua toată ce se renaște-n noapte
Din lut suflarea-i dată, hrană din fructe coapte
De cum se lasă seara, doar florile urzesc
Lumini putrede din ceară și-n nemișcare cresc 

În cimitir e noapte, pe alei care n-au murit
Se urlă doar în șoapte la timpul cel grăbit
Acum, e plin cu stele calea, în drumul alungat
Râd visurile alături acelora ce le-au uitat 

În cimitir e veșnicie, pe caldarâmul de aluat
Se-mprăștie pe corzi de vie, e pâine de udat
La cimitir, sunt nume aduse doar de vânt
Pe-a valurilor spume, comune prin cuvânt