Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

COLINDELE ŞI PRICESNELE, AMVONUL POPULAR AL CRĂCIUNULUI

Primit pentru publicare: 24 Dec. 2020
Autor: Mircea DAROȘI, Bistrița
Publicat: 24 Dec.  2020
© Mircea Daroși, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

COLINDELE ŞI PRICESNELE, AMVONUL POPULAR AL CRĂCIUNULUI

         Magia Crăciunului, splendoarea şi farmecul lui se datorează în primul rând colindelor, care reuşesc să aducă în sufletele oamenilor bunătate, iubire şi multă bucurie. Aceste perle ale creştinătăţii  sunt zestrea noastră spirituală din totdeauna. Prin ele ,,simţim fiorul de sfinţenie ce vine de undeva de departe prin veacuri, şi trece din casă în casă şi din suflet în suflet’’. Teologii aseamănă colindele cu o ,,Biblie populară’’, scrisă în versuri, prin care se umanizează imaginea lui Dumnezeu, a Pruncului Sfânt şi a Maicii Sale. Prin colinde aflăm evenimentele esenţiale din istoria mântuirii. Arhanghelul Gavriil vesteşte, Maria se roagă, Iisus se naşte, îngerii cântă, păstorii aleargă,  sunt doar câteva sintagme care ne amintesc de conţinutul acestor creaţii. Ele transmit adevăruri profunde, prin cuvinte simple şi melodii armonioase cu un mesaj ceresc venit  de la Dumnezeu. Pornite din suflet, toate ajung la noi prin intermediul colindătorilor, acei mesageri ai Naşterii Mântuitorului. Căci  ,,În fiecare an  Iisus se naşte/ În Betleemul casei noastre dragi,/ Îl mângâie colindele în leagăn/ Şi daruri îi aduc bătrânii magi’’. Românul a ştiut dintotdeauna să colinde, trăind cu intensitate miracolul Crăciunului. De la începutul postului şi până în noaptea de Crăciun, iar în unele părţi până la Bobotează, se colindă, aşa cum este datina din străbuni. Colindătorii devin apostolii şi martorii împlinirii unei făgăduinţe eterne. 

           Alături de colinde, un loc important îl ocupă pricesnele. Ele sunt cântări bisericeşti sau mănăstireşti cum li se mai spune, prin intermediul cărora îl însoţim pe Iisus, pe toată durata mesianismului, luăm parte la minunile săvârşite de El şi ne împărtăşim  cu bogatele Lui învăţături.Amândouă se completează una pe alta, formând un tot unitar, amintindu-ne de începutul mântuirii neamului omenesc.Este firesc să ne punem întrebarea : oare cine sunt autorii acestor creaţii ? Răspunsul trebuie căutat în textele biblice, în  tradiţiile poporului nostru, în folclor. Colindele şi pricesnele tradiţionale s-au transmis din generaţie în generaţie, prin  grai viu, iar  autorul lor este omul din popor aflat mereu sub inspiraţia divină. În ele descifrăm sufletul lui bogat şi frumos, sufletul lui tare şi puternic, rezemându-se în toate vâltorile istoriei pe credinţa în Dumnezeu. Cine nu ştie de frumoasele colinde  : O, ce veste minunată,  Trei păstori, Astăzi s-a născut Hristos, Deschide uşa creştine ş.a., dar autorii lor sunt anonimi. Aceeaşi situaţie se petrece şi cu pricesnele, cu excepţia textelor şi melodiilor ,,confecţionate’’ de către unii interpreţi de muzică populară, care şi-au făcut din ele un adevărat repertoriu. În literatură cultă, sărbătoarea Crăciunului  a fost un izvor de inspiraţie pentru mulţi poeţi : Mihai Eminescu (Colinde, colinde !), George Coşbuc (Colindătorii), Ion Pilat (Icoane pe sticlă), Nichifor Crainic (Oaspeţi cu azur pe gene) şi alţii. Cum aş putea să uit de Traian Dorz, poetul cântărilor nemuritoare, ale cărui versuri au devenit cele mai frumoase  pricesne, cântate în mănăstiri şi biserici, la radio şi la televiziune, fără să se ştie, aproape de nimeni, că ,,Blândul păstor’’sau ,,Unde să mă duc eu Doamne’’, şi încă multe altele, aparţin acestui mare iubitor de Dumnezeu .

          Colindele şi pricesnele fac parte din comoara noastră spirituală şi ne-o dorim păstrată  cu sfinţenie, ca pe cea mai aleasă carte a sufletului.