Comoara din cuvinte

Nu-i comoară mai aleasă,
Nici palat cu porți de-argint,
Ca un suflet care poartă
Dragostea pentru cuvânt.

Din cuvinte cresc izvoare,
Se înalță câmp și dor,
Se aud bunici la poartă
Și copii râzând în cor.

Limba mea e o grădină,
Cu bujori și flori de tei.
Fiecare vorbă bună
Înflorește-n ochii mei.

S-o păstrăm curată, vie,
Ca pe pâinea de pe masă.
Limba noastră ne adună,
Chiar de suntem departe de casă.