Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Conacul Alecsandri din Bacău, Arhiva personală
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Eugen Șendrea s-a născut la 25 februarie 1951, la Bacău și a murit la 31 iulie 2016, în același oraș, unde a și fost înmormântat. A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și Școala Militară de Infanterie și Cavalerie din București. A fost căsătorit și a avut un fiu. A lucrat ca profesor la Liceul Eudoxiu Hurmuzache din Rădăuți, muzeograf la Complexul Muzeal din Fălticeni, expert și șef al Oficiului Județean pentru Patrimoniul Cultural Național din Bacău și bibliotecar la Biblioteca Județeană Costache Sturdza din același oraș. A publicat circa 25 volume și peste 4.000 de articole de istorie băcăuană, alte lucrări rămânând finalizate în manuscris. A participat la expediții de cercetare, simpozioane locale și naționale, conferințe de popularizare științifică și emisiuni de radio și televiziune. A primit numeroase distincții, între care titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Bacău (2008).

• Despre Conacul Alecsandri din Bacău, mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2012, în același oraș.
• – Domnule Eugen Șendrea, cine și când a ridicat acest conac?
• – Clădirea, aflată în centrul orașului, pe strada George Apostu, numărul 9, a fost construită de tatăl lui Vasile Alecsandri, vornicul Vasile Alecsandri, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În această casă, care este cea mai veche din Bacău, s-a născut, după propria sa mărturisire, marele nostru poet, dramaturg, folclorist, diplomat și om politic.
• – Cum arăta proprietatea în epocă?
• – Clădirea are la fațadă și pe una dintre părțile laterale zece coloane în stil grecesc, fiind alcătuită din patru încăperi – salonul de recepție, camera de lucru, sufrageria și dormitorul. Era înconjurată de o grădină cu alei mărginite de flori, pomi fructiferi și arbori ornamentali, în mijlocul căreia se afla un havuz cu fântână arteziană. În curte, se găseau beciul, locuințele servitorilor, grajdurile vitelor, hambarele pentru grâne, cuptoarele de pâine, adăposturile pentru trăsuri, magaziile de lemne și alte dependințe. Întreaga proprietate totaliza circa 2.500 m2.
• – Ce personalități au fost pe aici?
• – Mari boieri, rude sau legături de familie, precum și reprezentanți ai mișcării unioniste, prieteni ai lui Alecsandri, s-au perindat până prin 1860 în această casă, unde aveau loc ospețe și baluri, în acompaniamentul țiganilor cobzari, care interpretau vechi doine și cântece haiducești. De aici, plecau, adesea, la Conacul Rosetti din Căiuți [sat în comuna cu același nume, județul Bacău], ce era un loc mai ascuns, unde se puteau întâlni ferindu-se de iscoadele domnești ale lui Mihail Sturdza. Dar poetul a mai avut moșii la Mircești [sat în comuna omonimă, județul Iași] și Pătrășcani [sat în comuna Țifești, județul Vrancea], unde a deținut păduri și terenuri arabile care îi aduceau venituri fumoase.
• – Ce proprietari și destinații a avut locuința de-a lungul timpului?
• – De la familia Alecsandri, clădirea a fost cumpărată de generalul doctor Dragomir Badiu, care a înființat, aici, în 1919, primul centru de cultură al orașului, Casa de Sfat și Citire Vasile Alecsandri. Ulterior, el a lăsat-o, ca moștenire, fiicei sale Florica Urziceanu, care a locuit în ea până în 1948, când proprietatea fost naționalizată de regimul comunist. După 1989, imobilul a adăpostit, pentru scurt timp, o grădiniță, pentru ca, în 1991, să fie inclus în Lista Monumentelor Istorice. În 1995, casa a fost retrocedată moștenitoarei de drept și fiicei sale, care au vândut-o unui om de afaceri italian. Acesta a lăsat construcția în paragină până în 2019, când a fost cumpărată de Consiliul Județean, care va începe lucrările de reabilitare a ei.
• – Care este starea actuală a edificiului?
• – Clădirea a ajuns într-o stare deplorabilă; în interior, aerul este irespirabil, parchetul și sobele sunt distruse, gropi, grămezi de moloz, gunoaie și sticle aruncate la întâmplare te întâmpină la tot pasul, mușchi și buruieni cresc în camerele unde, odinioară, se întâlneau marii patrioți ai acestui neam, în timp ce tot soiul de boschetari și câini vagabonzi își fac veacul pe aici.
• Florin Bălănescu