Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Conacul Alecsandri din Mircești, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Conacul Alecsandri din satul Mircești, comuna cu același nume, județul Iași, ghidul Indira Spătaru mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acestuia.

– Domnișoară Indira Spătaru, cine a înălțat acest conac și în ce perioadă?
– Clădirea, situată la 67 km vest de Iași, a fost ridicată, între 1861 și 1867, de Vasile Alecsandri pe moșia primită de la tatăl lui, Vasile Alecsandri, la moartea acestuia, în 1854. Anterior, pe aceeași proprietate a existat conacul părintesc, din cerdacul căruia poetul a anunțat, în același an, dezrobirea țiganilor de la curte, însă, pentru această casă, el a ales un loc spre mijlocul satului. În perioada construcției, scriitorul era plecat, adesea, în misiuni diplomatice, dar soția lui, Paulina Lucasievici, și fiica lor Maria se instalaseră deja aici. Alecsandri dădea indicații arendașului său să folosească lemn din Lunca Siretului, unde se găseau stejari seculari, atrăgându-i, însă, atenția „să nu dea iama printre copaci”, întrucât avea o mare dragoste pentru ea.

– Familia sa era înstărită?
– Tatăl lui se ocupa cu transportul sării peste Prut, o afacere bănoasă, ridicându-se de la rangul de medelnicer la cel de vornic. Deținea o moșie și la Iași, cu casă (devenită, ulterior, Muzeul Teatrului), cumpărată de la un unchi al poetului, în centrul orașului și vie la Socola [cartier al acestuia], plus proprietatea de la Mircești, care cuprindea zeci de hectare – aproape tot satul. Avea pământ arabil, fânețe, păduri, livezi cu pomi fructiferi, vii, prisacă, iaz, Lunca Siretului, podul de peste râu, animale, păsări și o trăsură cu cinci cai și vizitiu.

– Faceți o descriere a conacului și a curții boierești, așa cum arătau pe atunci.
– Conacul, numit de Alecsandri „acest sărman bordei al meu”, avea 12 încăperi și un cerdac în fundal, unde poetul stătea într-un șezlong și savura grădina cu vegetație luxuriantă, flori, pomi exotici și alei pietruite unde trăgeau trăsurile; niște trepte de piatră duceau la o alee cu liliac, pavată, aflată pe dig, pe care se plimbau, seara, doamnele. În spatele casei, se găseau acareturile (camere de oaspeți, odăi pentru servitori, bucătărie, spălătorie, grajduri, hambare, magazii și anexa pentru trăsură), beciul și o fântână cu cumpănă, curtea fiind înconjurată de un zăplaz [gard de scânduri] înalt de 2 m, cu o poartă din stejar masiv. Satul Mircești avea și gară, inaugurată la 1 iunie 1870.

– Ce fel de relații au existat între Alecsandri și săteni?
– Conașul („conu’ Vasile”, cum îi spuneau localnicii) era foarte iubit de localnici. Deseori, se încingeau hore în curtea casei sale, iar, la sărbători, țăranii veneau să-l colinde, lui făcându-i-se milă de cei care nu aveau căciuli în gerurile aprige din acei ani și oferindu-le daruri; de asemenea, a ajutat și biserica din sat cu cărți, hrisoave și donații în bani. El a lăsat, prin testament, câte o pereche de boi pentru două fete din sat, iar țiganilor dezrobiți le-a dat bani și terenuri pentru a-și construi case. Bunătatea sa este evidențiată și de faptul că, la întoarcerea foștilor robi după ce și-au risipit agoniselile în drumul către Roman, aceștia l-au rugat să-i primească înapoi. După moartea scriitorului, soția sa a clădit o școală [în prezent, Vasile Alecsandri] pentru săteni, aflată lângă conac. Anterior [la 15 noiembrie 1836], tatăl autorului a înființat, împreună cu Gheorghe Asachi și Ștefan Catargi, Conservatorul Filarmonic-Dramatic din Iași.

– Ce soartă a avut proprietatea după dispariția poetului?
– Alecsandri și-a donat, prin testament, manuscrisele și cărțile Academiei Române și a dorit ca, după moartea soției, conacul să devină muzeu. Paulina a avut un proces îndelungat, ce a durat aproape zece ani, cu nepoatele de la fiica sa, care voiau să obțină casa. După ce a câștigat litigiul, ea a donat clădirea academiei, iar, în 1928, când a fost inaugurat mausoleul alăturat, construit, la rugămintea ei, de aceeași instituție, aici au fost strămutate osemintele poetului din mormântul inițial, aflat în fața conacului, tot atunci fiind deschisă casa memorială a scriitorului. În același monument funerar, Paulina a adus de la Biserica Sfântul Spiridon din Iași și rămășițele pământești ale socrilor săi. În cimitirul ortodox de lângă fostul conac părintesc al poetului, este înmormântat Dimitrie Catargi, primul soț al Mariei.

– Ce a mai rămas, astăzi, din fostul domeniu boieresc?
– Se păstrează conacul, care a fost restaurat în 1993 și figurează în Lista Monumentelor Istorice din 1980, mausoleul, un edificiu superb și impunător, două bănci din piatră, aflate lângă calea de acces din apropiere, curtea, cu o suprafață de circa 2 ha, un stejar bătrân din acea vreme și aleea de promenadă cu liliac, dar fără treptele care duceau la ea, surpate de-a lungul timpului.

– Ce puteți spune despre familia scriitorului?
– Poetul, dramaturgul, folcloristul și omul politic Vasile Alecsandri s-a născut la 21 iulie/2 august 1821, la Bacău [ținutul cu același nume, Țara de Sus, Principatul Moldovei] și a murit la 22 august/3 septembrie 1890, la Mircești [sat în comuna omonimă, plasa Moldova, județul Roman, Regatul României], unde a și fost înmormântat. Mama sa, Elena Cozoni, s-a stins în 1842, iar de educația poetului, a fratelui Iancu [viitor scriitor și diplomat pașoptist și unionist] și a surorii Catinca [căsătorită cu boierul și politicianul unionist Constantin Rolla] s-a ocupat tatăl lui. El a mai avut două surori, care s-au stins în tinerețe din cauza unei boli ereditare. Soția sa, de origine poloneză, o femeie frumoasă și mai tânără cu aproximativ 20 de ani, l-a însoțit în multe dintre misiunile sale diplomatice și l-a respectat toată viața, fiind înmormântată alături de Alecsandri, în mausoleul de lângă conac. Fiica lor [1857-1937, căsătorită cu Dimitrie Catargi și, apoi, cu Emanoil Bogdan] a fost îngropată în curtea Bisericii Domnești din Borzești, unde a avut un conac pe moșia primită ca zestre de la tatăl ei.

– Mai sunt urmași în viață ai lui Alecsandri?
– Există și am avut surpriza să cunosc un domn din Constanța care a venit aici, dovedind, cu acte, că este descendent al scriitorului; el poate fi considerat moștenitor al acestuia, chiar dacă a fost înfiat de o altă familie.

Florin Bălănescu