Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

Conacul Știrbey din Dărmănești

Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Palatul Știrbey din Dărmănești, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.


Despre Conacul Știrbey din Dărmănești, județul Bacău, profesorul Vasile Alexa mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

  • – Domnule Vasile Alexa, cine și când a ridicat acest conac?
  • – Clădirea a fost construită de Alexandru și Maria Știrbey [născută Ghika-Comănești] în 1872, fiind situată la câțiva kilometri, mai jos, de Palatul Știrbey, aflat pe Muntele Lapoș și înălțat de George [Gheorghe A.] și Elisabeta Știrbey [născută Băleanu] între 1913 și 1914.
  • – Ce includea proprietatea?
  • – Domeniul cuprindea conacul, de proporții apreciabile, două beciuri spațioase, o crescătorie de aproximativ 500 de păsări, dependințe pentru personalul de serviciu, grajdurile vitelor, hambare pentru cereale, o livadă mare, loznițe pentru uscat fructe, cazane de țuică, magazii și alte anexe. Spre deosebire de palatul de sus, unde existau cișmele, aici apa curentă și canalizarea au fost introduse după Primul Război Mondial.
  • – Descrieți, vă rog, clădirea.
  • – Edificiul are demisol, parter și etaj, cu o terasă care dădea spre livadă, și include circa zece încăperi. Din sala de intrare, se pătrunde în camerele propriu-zise, în care locuiau membrii familiei. În sala mare, aveau loc șezători, în care fetele și băieții de pe moșie pregăteau, țeseau și împleteau lâna împreună cu prințesa Elisabeta, nora proprietarilor. Ea iubea muzica și făcea ansambluri corale cu acești tineri, care lucrau până noaptea târziu și rămâneau la conac până a doua zi. Din holul de la etaj, se intră în alte odăi de locuit; dormitorul prințesei Maria era în față, iar cele ale copiilor [Barbu, Eliza și George] – în lateral.
  • – Cum decurgea, aici, o zi obișnuită?
  • – Dimineața, membrii familiei se trezeau pe la 7,00 și luau micul dejun, pe care servitoarele îl pregăteau după un meniu stabilit cu o zi înainte. După aceea, făceau o plimbare cu mașina prin pădure sau la cascadele Nasolea [Mică și Mare] de la Valea Uzului ori mergeau la vânătoare. Urma masa de prânz, apoi organizau audiții muzicale sau primeau musafiri, ce veneau și de la București – inclusiv Regele Mihai [I], pe când era copil, care a fost și la conac, și la cascadă. Spre seară, aveau întâlniri cu rude ori prieteni sau luau legătura cu oamenii care lucrau pe moșie, stabilind programul pentru a doua zi. Apoi, luau cina, citeau sau aveau discuții în familie, după care se culcau pe la 22,00.
  • – Ce fel de educație au primit copiii?
  • – Au fost instruiți în spirit uman, românesc și patriotic. Toți au ajuns oameni remarcabili – de pildă, Marina Știrbey [fiica lui George Știrbey, căsătorită cu prințul Constantin Basarab Brâncoveanu] a obținut brevet militar de aviator, fiind supranumită „prințesa aviației românești”.
  • – Ce alte destinații a mai avut imobilul?
  • – După Primul Război Mondial, a fost sediul unui orfelinat, din 1948 a fost transformat în spital uman, după care a fost dezafectat și lăsat în paragină.
  • – Domeniul a fost revendicat de către urmași?
  • – Nu, pentru că nu au putut prezenta acte de proprietate cu care să facă dovada că-l pot solicita. În prezent, acesta aparține primăriei, iar conacul este degradat și nefolosit. [Între timp, a fost reabilitat și, în 2019, transformat în centru de zi pentru persoane vârstnice.]
  • Florin Bălănescu


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania