Ce adânc se topește zăpada curgând
Prin lacrimi tinere abia curgând
Ele vin prin tunel de veac înotând
Numai în colivia clipei se odihnesc puțin
În brazda dezbrăcată se roagă ca un copil
Lăsând fulgii de zăpadă să vină plutind
Peste valea frumoasă ca o fecioară
Și eu port în mine vise nenăscute
Urmăresc luna cum doarme pe colacul fântânii
Ea așteaptă norii dezveliți s- o- ncălzească
Lăsând drumul iubirii încet să vină
Cum vine umbra iubirii mereu în rate
Din colțul iubirii se zidește un zid
Și tu încă muști din piatra vântului, femeie
Ți-ai detașat toți banii într-un cont secret
Un cont ascuns, știut numai de neamuri
Ți-ai pus pecetea lacrimii de ceață prinsă
Lăsând speranța inimii în regrete
Degeaba plângi, nu mai are cine să te ierte
Nici câmpurile magnetice nu îți mai cer tribut
Rămâi, femeie,ferecată în conturi secrete
Răscolind privirea ninsă între morți și vii.
Similare