E Creta însetată
În soarele torid
De zei abandonată
Cu zâmbetul arid

Roșcat pământul zace
De pietre hăcuit
Ca vântul ce se face
A mângâia un mit

Stau secole crestate
Pe margine de munți
O insulă, cetate
A zeilor cărunți

Măslini împrăștiați
Pe dealuri și pe văi
Nu par prea speriați
De dorul unei ploi

O apă cristalină
Oglindă rece, ascunsă
Viața ne-o subjugă
Spre steaua călăuză

Se mai aude Zorba
Pe vârful unui deal
Nemuritoare-i vorba
Ori dansul triumfal

Pe vârfuri colțuroase
A munților zgârciți
Sar caprele lățoase
Măgarii stau cuminți

În peșteri se zăresc
Doar umbre de pirați
Tavernele mustesc
A vin împărătesc

Mediterana își spală
Tărâmul, totu-i grecesc
Creta cu a sa fală
Pământul ei ceresc

E Creta însetată
În soarele torid