Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    CRISTIAN  BUICĂ :”Folkul are mesaj, este muzică și poezie”

    CRISTIAN  BUICĂ :”Folkul are mesaj, este muzică și poezie”
    ___

     

    IOAN  VASIU : – Vă mai amintiți când și unde ați debutat, ca interpret de muzică folk ? 

    CRISTIAN  BUICĂ : – Eram în armată. Cam la vreo lună după ce am intrat pe poarta unităţii (de unde am crezut că n-o să mai ies viu niciodată!) a apărut, de nu ştiu unde, o chitară şi…pentru mine, apele s-au limpezit. Am devenit menestrelul unităţii.

    Într-o bună zi, maiorul care se ocupa cu activitatea culturală m-a anunţat că o să mă trimită la Slatina (capitala judeţului în care eram militar) pentru că vine Păunescu să facă emisiunea ”Antena vă aparţine” şi poetul a cerut în mod expres să i se prezinte cei mai buni cântători cu chitara. Aşa am ajuns să cânt în faţa lui Păunescu un cântec scris cu marele poet reşiţean Ion Chichere, care zicea aşa: ”Vreau să-ţi spun, prietene, să-ţi spun,/ Trăim într-un secol ciudat / Cu arme atomice, conferinţe de pace /  Şi onorabile Consilii de Stat // Trăim într-o vreme când omul încă / Mai fură şi este furat / Când Omenia, la bursa vremii,/ Scade, scade, neîncetat.” Eu cântam pe scenă şi reflectoarele mă orbeau, aşa că nu puteam să văd ce se întâmplă în sală, unde stătea Păunescu împreună cu echipa care făcea audiţiile.  Am terminat cântecul şi am vrut să ies din scenă, când am auzit vocea inconfundabilă a lui Păunescu, zicând: ”Foarte frumos cântec, dar te rog să nu mai zici acolo „onorabile Consilii de Stat” ci să zici „onorabile comisii de stat”. Am zis „bine” şi-am iesit. Pe moment  n-am înţeles nimic. Peste vreo două ore am fost anunţat că, împreună cu alți cinci folk-işti locali, am fost ales să cânt un cântec scris de Păunescu împreună cu Victor Socaciu, special pentru emisiunea aceea. A fost o mare onoare pentru mine. Aşa am apărut în emisiunea ”Antena vă aparţine” din județul Olt, la 19 ani şi acesta a fost primul meu contact cu  poetul Adrian Păunescu. La vreun an după eliberarea din armată, activam la Ateneul Tineretului din Reşiţa şi am fost anunţat că este un mare festival folk la Galaţi, ”Baladele Dunării” și că utc-ul poate să trimită acolo 6 cântăreţi din Reşiţa, pe care trebuia să-i aleg eu. Aşa că am ales încă 5 companioni (doi companioni și trei companioane) şi…pâş, pâş, am plecat la Galaţi. Acolo au fost două zile de concurs, cu zeci de concurenţi (numai la individual am fost 42 !) şi a treia zi, Gala în care urmau să cânte premianţii. Toate cele trei seri s-au ţinut în Sala Polivalentă (arhiplină de la început până la sfârşit !)  şi s-au încheiat cu concerte ale Cenaclului Flacăra. Președintele juriului era Adrian Păunescu. Una peste alta, cu peripeţii, am câştigat locul II la individual (locul I fiind acordat unui   folk-ist care era, deja, membru al Cenaclului Flacăra, pe numele lui Mircea Boian).  Iar după ce am cântat în gală, Păunescu a anunţat oficial că mă invită să cânt şi seara, în concertul Cenaclului. Atunci s-a petrecut o minune care mi-a schimbat toată viaţa ! Cântam un cântecel scris cu poetul reșițean Mihai T. Ioan, ROMANŢĂ, care zicea aşa: ”De ce n-aş sparge liniştea c-o piatră / De ce nu-mi scrie tata de pe front / De ce aţi pus la zid întreaga șatră / De ce e vântul câine vagabond ?” Atât de mult    i-a plăcut acest cântec lui Păunescu încât m-a pus să-l repet de trei ori, la rând. După care a zis:”Uitaţi-vă la el , parc-ar fi ţăranul român în permisie de o sută de ani, care tocmai şi-a scuipat ţigara din colţul gurii şi se uită la noi de sus, de parcă ar zice he,he,he, ce stiţi voi ce e arta mea !!! Acesta este reşiţeanul Cristian Buică, care din acest moment este membru  plin al Cenaclului Flacăra !”… Parcă ieri s-a întâmplat…

     I.V.: – Ce a însemnat și ce înseamnă Cenaclul Flacăra pentru Cristian Buică ?

    C.B.: – Cenaclul Flacăra a fost o perioadă dulce amară, marcată de experienţe, trăiri și emoţii colosale, de multe ori cam prea mari pentru un biet muritor. Faptul că Adrian Păunescu m-a remarcat şi m-a luat în echipa cenaclului mi-a schimbat destinul. Am cunoscut oameni care fac istoria veacului, am văzut splendoarea şi mizeria umană, măriri şi decăderi, am cântat în faţa a zeci de mii de spectatori, uneori cu sufletul cât un ac de gămălie, am râs şi am plâns, am învăţat „danţul buf cu reverenţe / şi mecanice cadenţe”, am fost sus şi am fost jos, m-am crezut diamant şi am învăţat că sunt cenuşă…Am crezut tot timpul că pot schimba lumea în bine cu chitara şi cu cântecele mele. Sau, aşa cum spun în unul din aceste cântece, „am vânat vânare   şi-am sperat, sperând sperări”. În perioada cenaclurilor (Flacăra și Totuși Iubirea) am scris foarte multe cântece împreună cu poetul Adrian Păunescu. Din păcate majoritatea nu sunt cunoscute.

      I.V. : – Aveți vreo amintire referitoare la nemuritorul Adrian Păunescu ?

    C.B.: – Am foarte multe amintiri, pentru că am locuit o bună parte din viață în casa poetului. Aș putea spune că am fost ”copil în casă” așa cum a fost, la rândul său, Adrian Păunescu în casa marelui Marin Preda. Îmi amintesc acum una tare de tot, întâmplată în comuna Jina. Eram acolo cu Cenaclul Totuși Iubirea, mai era o oră până să înceapă spectacolul și se cam anunța ploaie ! Atunci poetul ne-a adunat pe toți, ne-a zis că are informații că s-ar putea să înceapă ploaia (dar nu credea în ele!) și ne-a întrebat unde credem noi că ar fi bine să montăm scena, înăuntru, în Casa de Cultură sau afară, în fața Casei de Cultură ? Noi am fost de părere, toți, că în sală ar fi mai bine. Atunci poetul a zis: ”Da? Foarte bine! Montăm afară !!!”.Așa că ne-am apucat și am pus instalația de sunet afară. Am început spectacolul și, după vreo oră, a început și ploaia! Așa că poetul a anunțat publicul să aibe răbdare că, în 20 de minute, mutăm instalația de sunet în sală. Așa am făcut, am reluat spectacolul iar după încă vreo oră a venit un localnic de afară și a zis: ”Dom Păunescu, s-a oprit ploaia, domnule !”. ”Aaaa,da?”- a zis poetul- ”atunci ne mutăm și noi, din nou      afară !!!” Și uite-așa a fost singurul concert Flacăra din Comuna Jina, cu peripeții, început afară, continuat în sală și terminat tot afară !

    I.V.:  – Duce cineva mai departe spiritul lui Adrian Păunescu, în afară de fiii lui, Andrei și Ana Maria ?

    C.B.: – Fiecare artist folk care a compus cântece pe versurile lui Adrian Păunescu duce mai departe spiritul său, în mod firesc!  Rugă pentru părinți, Aruncarea în valuri, Tata și caii, Lancea lui Horea, Iancu la Țebea, Jurământ la Putna, etc., sunt versurile, ideile și spiritul nemuritorului !

    Referitor la Andrei și Ana Maria, ei încearcă să ducă mai departe munca tatălui lor, organizând evenimente. Ana Maria a deschis în București Centrul Cultural Adrian Păunescu, într-o locație splendidă (cu o chirie pe măsură!),unde organiza periodic seri culturale de mare ținută. Am participat de câteva ori și am fost încântat de organizare ! Din păcate, pandemia cu restricțiile ei, a zădărnicit acest proiect exceptional.

    Andrei Păunescu organizează periodic (atunci când găsește banii necesari) spectacole ale Cenaclului, ca pe vremea tatălui său și în memoria lui. Iar doamna Carmen Păunescu, împreună cu Ana Maria, organizează, odată pe an, la Craiova, un mare concert  IN  MEMORIAM . Anul acesta concertul va fi pe data de 1 Decembrie.

      I.V.: -Ați lucrat  în decursul  anilor la unele posturi de radio și de televiziune. Vă rog să detaliați puțin această latură a activității dumneavoastră. 

    C.B.: –  De-a lungul timpului am fost alături de Adrian Păunescu la aproape toate emisiunile  tv pe care le-a făcut. La OTV, la Realitatea Tv, la Antena 1,etc. Am fost consilierul  domniei sale și, de cele mai multe ori, am și cântat cântece scrise împreună. Apoi, din anul 2011, am pornit, la Radio Romania Reșița, o emisiune folk gândită, regizată  și  prezentată de mine. Se numește Strada Folk și se transmite în fiecare  seară  de  luni, de la ora 21. Îmi place să spun că această emisiune  este copilul  meu de suflet.

    I.V.: – Mai este apreciată astăzi muzica folk, așa cum era altădată ?

    C.B. : – Muzica folk este apreciată, în aceste vremuri, fix în măsura mediatizării sale ! Emisiunea  mea  de  folk are un feed back foarte bun, de la ascultători din toată lumea ! Sunt  români  stabiliți,  de  multă  vreme ,  în  străinătate, care apreciază foaaaarte mult folkul!  Apoi, zilele trecute am participat la un mare eveniment Cenaclul Flacăra care a avut loc la mare, pe plaja de la Corbu. Au fost acolo mii de oameni, veniți de peste tot, cu bilete cumpărate on line. Zilele următoare, începând din 1 august și până în 10, va avea loc la Calafat cea de-a 25-a ediție a Taberei Internaționale de Folk Calafat, la care sunt coorganizator și căreia    i-am compus imnul. Și aici vin, în fiecare an, oameni de peste tot ! Toate hotelurile din Calafat sunt ocupate la maxim, în fiecare an, în perioada taberei. Iată, deci, că folkul este foarte viu ! Iar când  aceste evenimente ajung la ochii și urechile marelui public, ele provoacă reacții extraordinare de admirație și însuflețire pentru că folkul are mesaj,  el este muzică și poezie, nu doar onomatopeee și lălăieli pe ritmuri  tribale !!

     I.V.: -Cu ce cuvinte doriți să încheiem acest scurt interviu ?

    C.B.: – ”Noi, artiștii fără vină,/ Noi purtăm în mâini lumină,/ Să v-o dăm-napoi,/ Iar dacă  va fi cazul / Și va dispărea și gazul / Vom arde noi.”   Sunt versuri din ”Bieți lampagii” , poem de Adrian Păunescu, cântat de Ștefan Hrușcă.  

                                   Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5