Carmen OLTEAN

De câte ori nu mi-am ascuns durerea în zâmbete
Precum se joacă soarele cu umbre
De câte ori nu am atins spini
Parfumul vieții să îl simt
De câte ori lacrimi să curgă am lăsat
Pe pietre aruncate-n mine
Încât m-am prefacut în râu
La fiecare rugăciune
Suspinele, de înfloreau
Din dulcea îngenunchere aș fi devenit copac
De câte ori eu vorbe am împletit
Ce numai vântul mi le-a auzit
De câte ori am ars în flăcări
Lăsând orfană o pădure întreagă-n suflet
De câte ori eu am urcat la cer să caut
Să-mi văd îngenuncherile
De câte ori lumina am cerșit
Pe drumul meu împovărată
De la răscruci m-am tot întors
Știind că în fântâna mea apa e vie
Purtând cum am știut mai bine
Aceste cruci sfințite
Numai Tu, Doamne, știi inima mea !