Dumitru PETRAȘ

Dac-ar ști

Dac-ar ști privirea gândului să meargă
Prin flăcări răsturnate, prin muguri de foc…
Dac-ar ști timpul că nu am bani să-l cumpăr
Și melcul dac-ar ști că nu am casă,
Mi-ar închiria cochilia lui pentru o viață.
Dac-ar ști zborul că eu nu am liniște
Mi-ar da de pomană o aripă lină.
Dac-ar ști pădurea că nu am lemne pentru foc
Ar veni noaptea și-ar intra în ogradă,
Lăsându-mi umbra ei tăiată în bucăți.
Dac-ar ști mare că nu am valuri să plutesc
Mi-ar cumpăra o barcă cu inimă stelară
Și-n glasul iubirii să deschid drum spre univers…
Vreau să văd noaptea lenevită cum obosește
Și-n cârciuma iubirii să mă văd cum beau
Apă îndulcită cu praf de stele
Și mai târziu să mă îmbrac într-o cămașă de apă –
Cămașă albă de lumină, cămașă curată.