Scriitor, conducător al revistei Playboy, jurnalist la Contributor.ro, din al său volum 6, SECRETELE BUCUREȘTILOR –Primele miss ROMÂNIA. Povești (ne)romanțate, desprinde pentru noi cititorii amintiri de-acum mai bine o sută de ani despre  Primele miss ROMÂNIA, povești  (ne)romanțate, carte apărută în 2017, precizându-ne ”Renée  Perle (Renadi Parlea), primul fotomodel profesionist din lume, nu a fost deloc o excepție: Iașiul a dat României și lumii o serie de frumuseți remarcabile în perioada interbelică” și ne povestește.

                  În anul 1929 avea să aibă loc în România unul dintre cele mai mediatizate evenimente mondene din perioada interbelică, primul concurs Miss România, care a implicat toate judeţele ţării. Primul concurs de miss din istoria României a fost organizat în anul 1929, la iniţiativa conducerii publicaţiei Realitatea Ilustrată, care a creat o vâlvă uriaşă în toată ţară,  2.500 de concurente, cu vârsta cuprinsă între 16-25 de ani, care fără să  fi apărut  pe vreo scenă, să  fi fost manechin, dar cu „o moralitate perfectă”, şi-au trimis fotografiile la Bucureşti, cerând  participarea la concursul de frumusețe.

         Concursul din România era afiliat  la „Miss Universum”, care se organiza deja de 11 ani la Galveston, în Statele Unite ale Americii. Practic, câştigătoarea urma să reprezinte România la marele concurs mondial. În comitetul de organizare s-au aflat personalități competente, exigente, printre alţii, scriitorul Liviu Rebreanu, pictorii Frederic Storck şi Jean Steriadi iar Juriul care a decis câştigătoarea a fost compus din Dem Dobrescu ( atunci primar al Bucureştiului), Principesa Ioana Ghica, doamnele Cuţescu-Stork, Olga Greceanu şi domnii Brătescu-Voineşti, Ion Minulescu şi H. Blazian, deci ministri, reprezentanți ai Casei regale, scriitori, compozitori,reprezentanți ai administrației locale.

Iată cum a sunat anunţul de mobilizare la concurs, publicat de Realitatea ilustrată: „Noi ne vom strădui să alegem un tip reprezentativ al frumuseţii româneşti, fie frumuseţea bănăţeană cu trăsături româneşti accentuate, fie frumuseţea basarabeană, în care se resimte influenţa slavă, fie olteanca cu trăsături dacice. Pe aceasta o vom trimite la Galveston, să se măsoare şi cu domnişoara Simon, aleasa Ungariei (Miss Europa în 1929) şi cu celelalte frumuseţi reprezentative ale diferitelor ţări. Fiecare româncă, ştiindu-se inimoasă, va înţelege că este de datoria ei să se prezinte la concursul de frumuseţe al «Realităţii Ilustrate», pentru ca în lupta dela Galveston să afirme întâietatea României”.

                Candidatele trebuiau să îndeplinească anumite condiţii pentru a putea participa la concurs. „să aibă cetăţenie română şi vârsta cuprinsă între 17 şi 25 de ani, să nu fie, nici să nu fi fost căsătorite, să locuiască la părinţi, la rude, sau dacă trăiesc singure, să aibă o profesiune cinstită şi mijloace de trai onorabile”(!). Moralitatea candidatelor era o condiţie esenţială. La concurs nu erau admise „artistele de teatru, cinema, varietes şi nici manechinele”. Erau excluse cele care candidaseră deja la concursuri internaţionale. Interesant, „concurentelor nu le erau permise artificiile, cum ar fi corsetele, brasierele sau machiajul. Câştigătoarea trebuia să fie aleasă nu doar de un juriu desemnat dintre oficialități și celebritățile momentului, cum se făcuse până atunci, ci să fie și „aleasa marelui public” din România, rezultatul final urmând a fi stabilit după coroborarea clasamentelor oferite de ambele jurii, cel al publicului și cel al personalităților.

                Doritoarele trebuiau să trimită o fotografie, după care se făcea o primă selecţie,  apoi cu candidatele rămasese se organizau și alte acțiuni stimulatoare.

 Ieșencele la competiția de frumusețe 1929

               100 de tinere femei au participat la concurs: cele 70 de câştigătoare ale concursurilor judeţene şi alte 30 alese dintre frumuseţile clasate pe locurile doi şi trei. 60 de automobile le-au condus pe cele mai frumoase românce de la hotel până la „Palatul Cultural“. Nu a fost vorba doar de transportul lor, ci şi de o defilare pe principalele artere ale Capitalei.  „Concurentele purtau eșarfe  galbene  pe care era inscripţionat numele județului  pe care îl reprezentau.  Juriul, sub patronajul lui Alexandru Vaida Voevod, ministru de interne, fost şi viitor prim-ministru al României, a avut următoarea componenţă: prof. Tzigara Samurcaş, preşedinte, şi membrii: prinţesa Alexandrina Cantacuzino, Liviu Rebreanu, sculptorul Karl Storck, directorul muzeului Kalinderu, Maria Giurgea, Al. Mavrodi, Jean Steriadi, N. Batzaria şi dr. G. Graur. Străzile Academiei, Calea Victoriei şi şoseaua Kiseleff sunt  străbătute la pas în aclamaţiunile mulţimii“.

                 Iată cum era prezentat evenimentul în presa vremii:    „Un concurs? Nu!! Ci un mare eveniment pentru capitala ţării, cum şi pentru ţara întreagă. O desfăşurare formidabilă de public, frumuseţe şi voie bună. La orele 10 jumătate dimineaţa, juriul preliminar judecă noile înscrieri pentru concursul de după amiază. La 11 jumătate, strada Sărindar până în Calea Victoriei, este o mare de capete, prin care cu greu ar putea răzbate cineva, făcând chiar uz de forţă. Candidatele din provincie, şi-au primit eşarfele şi automobilele se înşiră în faţa Palatului Adevărul, de unde urmează să pornească cortegiul. La ieşirea candidatelor, aglomeraţia devine fantastică. Este imposibil de răzbit la automobile şi numai forţa jandarmilor permite cu mare greutate formarea cortegiului. Calea Victoriei, de la Cercul Militar până după Teatrul Naţional, pare un ocean agitat. Tot ceea ce a avut Capitala mai select s’a revărsat în dimineaţa splendidă  de primăvară, pe artera principală a Capitalei, ca să admire pe alesele ţării şi să le ureze izbândă pentru concursul de după amiază. Automobilele sunt deschise forţat, mulţimea aclamă, frumuseţile României primesc felicitări şi cortegiul, compus din peste 60 automobile, — între care 24 maşini De Soto Six, absolut noi, — înaintează cu foarte mare greutate. S’ar putea chiar calcula: un metru pe minut. Străzile Academiei, Calea Victoriei şi şoseaua Kiseleff, sunt  străbătute la pas în aclamaţiunile mulţimii. (…) Intrarea în salon se face cu cea mai mare greutate, din cauza publicului, care a massat  scările. Salonul devine neîncăpător şi totuşi serviciul merge minunat. Asistă întreg  juriul, invitaţii legaţiunilor străine, precum şi domnii consul general şi vice-consul ai Americei. Un meniu bogat este savurat, se ţin discursuri, aparatele fotografice şi cinematografice lucrează şi la orele 2 candidatele pornesc pe rând spre Salonul Oficial, unde se va da bătălia decisivă”.

              Au fost alese mai întâi câştigătoarele pentru diferitele regiuni, iar, apoi, au intrat finalistele. Acestea au îmbrăcat <<tricouri de plajă>>”.

                Juriul a deliberat preţ de o jumătate de ceas şi a ales-o pe prima Miss România: „Magda Demetrescu, în vârstă de 17 ani. Aceasta a leşinat de emoţie, atunci când a auzit anunţul. I se conferă eşarfa tricoloră brodată. Aşadar prima Miss România  şi, prin urmare, prima noastră reprezentantă  la concursul Miss Univers a fost tânăra de numai 17 ani – domnișoara Magda Demetrescu. Ea era  fiica arhitectului Nicolae Demetrescu şi a soţiei sale Magda,  dar din păcate, la vârsta de  5 ani, a rămas  orfană de amândoi  părinţii şi a fost adoptată de mătuşă sa, Maria Demetrescu. O fată cuminte, educată, de familie bună, care trecuse de probele şi exigenţele dure ale competiţiei“, se arăta în Realitatea Ilustrată.

                   Iată cum este descrisă câştigătoarea primului concurs Miss România de către revista organizatoare: „Magda Demetrescu. Un poem plin de muzicalitate, un vis, o reverie, care te îmbată, te încântă, te adoarme. Frumoasă ca o zână din poveştile trecutului, ea poartă în ochi şi în păr caracteristica rasei noastre, negrul. Guriţa mică şi roşie ca o cireaşă coaptă, un corp minunat, sculptat parcă, în cea mai fină marmoră, un picioruş micuţ şi nervos, braţe pline, de o albeaţă strălucitoare, iată admirabilele elemente, ce împodobesc pe aceea care va purta tricolorul frumuseţii române peste Ocean, la concursul internaţional din Galveston.  Primul concurs de miss din România s-a încheiat cu un mare bal, care a avut loc la Cercul Militar. În splendidele saloane ale «Cercului Militar» a avut apoi loc serata în onoarea frumuseţilor României. Au participat mulţi membrii ai corpului diplomatic, domnul Alexandru Vaida-Voevod, ministru de interne,- care s’a fotografiat în grup cu candidatele, – corpul ofiţeresc din Capitală şi un public select, care a ţinut să cunoască frumuseţile României. Serata s’a terminat la orele 3 dimineaţa, după ce s’a dansat tot timpul într’o atmosferă de caldă amiciţie şi admiraţie. Punctul principal şi ţinta tuturor felicitărilor, a fost domnișoara Magda Demetrescu îmbrăcată într’o splendidă toaletă de bal, arborând eşarfa tricoloră, cu care a fost distinsă”.

             După o triere drastică, în finala concursului de la Bucureşti ajunseseră şapte reprezentate desemnate câştigătoare regionale, între care și Miss Moldova plus trei reprezentante ale Capitalei. Concursul a fost câştigat de o tânără de 17 ani din Bucureşti, Magda Demetrescu (17 ani), fiica arhitectului Nicolae Demetrescu. În Statele Unite, românca s-a clasat pe un onorabil loc 6, dintr-un total de 44 de concurente. Românca de 17 ani a fost premiată cu 100 de dolari şi un ceas de mână, primind și un automobil Fiat în țară. Miss Universe din acel an a fost desemnată Lisl Goldarbeiter, Miss Austria, care primea un premiu de 2.000 de dolari şi numeroase cadouri.

                   Moldova, însă, a fost la un pas de a câştiga finala, fază în care a ajuns o tânără de „o frumuseţe blajină”, după cum au caracterizat-o organizatorii. Este vorba despre Marioara Cazaban, o studentă de 20 de ani de la Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza” care, în acelaşi timp, studia pianul la Conservator. Reporterii publicaţiei au vizitat-o chiar la Iaşi, în locuinţa din cartierul Păcurari, şi au publicat un interviu cu tânăra selectată dintre sute de alte concurente să reprezinte Moldova la Bucureşti, în primul concurs de miss din istoria României. Iată, în continuare, articolul integral, publicat în numărul din data de 4 mai 1929 al revistei şi semnat de L. Paul.

             „«Miss Moldova» îşi adecvează foarte bine atitudinea generală în ceiace cuprinzător exprimă adjectivul «cuminte». De aceea n’o vezi zglobie trecând în promenadă la orele consacrate, după cum n’o poţi întâlni la seratele şi reuniunile unde obişnuit fetele noastre îşi caută sursa de distracţii. Domnişoara Marioara Cazaban este un exemplu frumos de studentă harnică, cheltuind energia şi timpul liber în lecturi şi studii. Ea confirmă astfel un specific intelectual care în genere aparţine sufletului moldovenesc şi care desigur nu-i poate decât completa cu succes darul frumuseţii. Este sinceră şi comunicativă. Gestul ei, sfios şi tânăr; graiul ei, melodios şi cald; privirea-i limpede şi iubitoare. Domnişoara Cazaban întruneşte astfel o colecţie de calităţi morale care, chiar dacă ar fi fost lipsită de farmecul fizic, i-ar fi dat totuşi dreptul de a fi o reprezentantă a generaţiei ei. Pe «Miss Moldova» am găsit-o în locuinţa ei din strada Păcurari, într-un interior simplu şi ospitalier, unde mi-a relatat câteva date biografice.

                        Miss Moldova este originară din Fălticeni, unde s-a născut la 28 noembrie 1909 şi face parte din familia Cazaban, înrudită cu familia Şuțu din Iaşi. Când a părăsit Fălticenii spre a-şi urma studiile la facultatea de litere a Universităţii ieşene, domnișoara Cazaban n’a visat că va avea un succes atât de mare. Despre concursul de frumusețe <<Miss Moldova>>  spune că a fost foarte bine organizat, întrecând, chiar, toate aşteptările: <<Cu ocazia acestui concurs am constatat că România are fete frumoase; din toate părţile ţării s’au adunat în Capitală, un adevărat colier de perle, care de care mai frumoase, mai atrăgătoare. Frumuseţile fiecărei regiuni au ceva specific: muntencele au o frumuseţe îndrăzneaţă, aproape rafinată; ardelencele  şi bucovinencele posedă o frumuseţe vioaie dar rece; basarabencele sunt mai banale; iar frumuseţea moldovenească este blajină, timidă chiar, şi limpede ca o doină… Idealul unei reuşite la concursurile de frumuseţe este să facă cinematograf. Ei bine, eu nu găsesc în aceasta un ideal. Idealul meu vi-l voi spune după ce voi termina studiile>>.

               PREFERINŢIE:<<Să fac voiajuri in străinătate, însă bine înţeles, după ce-mi voiu cunoaşte ţara, care este foarte frumoasă. Imi plac cinematograful, teatrul, concertele, sporturile de iarnă, etc. dar nu sunt amatoare de dans>>.

               SCRIITORI FAVORIŢI: <<În literatura românească — continuă  domnişoara Cazaban — prefer pe Ionel Teodoreanu, Mihai Sadoveanu, Liviu Rebreanu şi pe spiritualul Topârceanu. Din literatura străină prefer pe Ştefan Zweig, Thomas Hardy şi poeziile lui Baudelaire şi Paul Verlaine>>.

              <<-Ce artă preferaţi?>>

              <<-Muzica>>, sună melodios răspunsul domnişoarei Cazaban. Am dat examen la Conservator şi am fost primită in anul IV la pian. Armonia dulce a pianului este o desfătare supremă pentru mine şi pentrucă-l iubesc mult, poate voi pleca în străinătate şi mă voi devota lui.

            <<— Preferaţi muzica modernă sau compoziţiile  clasice?>>

            <<— Între aceste două genuri de cel clasic, intelectual,  şi celălalt, un vârtej haotic, evident că-l prefer pe primul>>.

                DESPRE MODĂ <<-Ce părere  aveţi  despre moda feminină?>>

            << — Moda femeilor este ceva foarte variat şi fiecare variaţie îşi are charme-ul lui. Prefer totuşi rochiile-soie, pentru că amintesc timpurile nobleţei   de la curțile  regale franceze. Ce vrei, domnule, sunt o romantică.>>

<< — Şi pentru a încheia, ceva din viaţa dumneavoastră?>>

<< — Copilăria mea a fost foarte plăcută şi astăzi mi-aduc cu drag aminte de ea.>>

        …Pendula din perete bătu patru lovituri răspicate. Ora 4. Ora când domnişoara Cazaban trebuia să plece la Conservatorul de muzică pentru o oră  de pian.”   (www.adevarul.ro)

            Cea  mai frumoasă fată din România („Miss România 1931”, a fost Erastia Peretz, care a copilărit la Iaşi. Pe locul doi s-au clasat Elena Mischiu, Miss Oltenia, şi Păpuşa Vlasiu, Miss Ardeal. Alintată de apropiaţi Tia, Miss România 1931 avea 17 ani. Pentru prima oară, nu mai câștiga o brunet­­ă, ci triumfa o veritabilă Barbie avant la lettre, o fată blondă, cu ochii verzi şi cu un fizic atrăgător. Tânăra nu era, însă, vreo „pațachină” demimondenă, ci chiar dimpotrivă! Erastia era modestă, veselă şi iubea natura. „Anii copilăriei şi i-a petrecut în apropierea Iaşului, unde tatăl ei, Ioan Peretz, fost director general al Teatrelor şi mason celebru, avea un conac. Adeseori, copila îşi petrecea ore întregi fie în câmpul de maci din apropierea conacului, fie în livezile cu pomi fructiferi.
Un prieten de familie povestea reporterului Realităţii Ilustrate cum Tia, în vârstă de doar 4 ani, dispăruse într-o zi de vară şi cum părinţii o găsiseră spre seară pe prispa unei case ţărăneşti, torcând cu cea mai desăvârşită seriozitate – ca o autentică ţărancă – dintr’un fuior de lână înfipt în caer şi scurgând firul subţire şi bine răsucit, pe fus,alături de alte patru femei.” Erastia nu era doar îndrăgostită de natură, ci iubea cu aceeaşi pasiune muzica şi îi plăcea să scrie versuri. De altfel, avea să intre mai târziu în Uniunea Scriitorilor. (Prima și, poate, cea mai cunoscută carte a ei avea să fie volumul de proză intitulat Îmi placi! și publicat în anul 1933. Un alt roman al ei a fost scris direct în limba franceză și publicat mai întâi la Paris. Paginile ei de literatură au fost găzduite inclusiv de publicații prestigioase precum Revista Fundațiilor Regale. În anul 1934 îi apare romanul Ceai dansant. În perioada postbelică, publică două volume de versuri: Primăvara pustie, în 1945, şi Stele căzătoare, în 1946.)

                 Poliglotă și iubitoare de muzică și poezie, citec altundeva.

“Nici până astăzi nu s’a despărţit de această mare prietenă a ei, natura, care i se oglindeşte în ochi, în gesturi şi în vorbe. Şi am mai descoperit-o undeva. Întâmplător, am găsit pe birou un caiet de versuri, slove mărunte, de maşină, versuri de toate dimensiunile, aranjate în strofe, montate în pagini curate  şi fixate într’o legătură de piele. Mi s’a părut la început că este o colecţie de versuri din cei mai străluciţi autori ai noştri. Într’adevăr, sentimentalismul lui Eminescu, dragostea de glie a lui Coşbuc, severitatea ritmicei lui Vlahuţă si splendoarea versurilor nestemate ale lui Macedonsky, şi-au dat întâlnire în versurile Erastiei Peretz, formând un stil nou, plin de soare şi de scânteieri metalice, concentrate de oglindirea poate prea matură pentru vârsta autoarei. Am citit câteva din ele. Şi versurile curg lin, ca murmurul unui pârâiaş, ce se strecoară printre pietrele care îi aţin cursul. O inspiraţie fenomenală şi totul natural, atât de natural încât îţi face impresia că trăieşti în lumea romantică a speranţelor, a dorinţelor, a frumosului nemărginit. În afară de versuri, “Miss România” a scris două romane, care vor fi date în curând.”

                                                     La masa de scris

            Actorul Septemiu Sever, a cărui moarte a fost anunțată de Florin Piersic -14 august 2017, la 91 ani – a fost însurat cu cea mai frumoasă femeie din țară! Erastia Peretz care la 17 ani a fost miss România, iar după 40 de ani s-a stabilit în Canada împreună cu soțul ei.

             Miss România 1931 mai ştia să cânte la pian şi la chitară. Îi plăceau în mod deosebit Chopin şi Schubert, dar şi chansonetele,canțonetele şi romanţele. Erastia ştia trei limbi străine: franceza, germana şi engleza. Baudelaire şi Verlaine îi erau, după propria declaraţie, „cei mai buni prieteni, după părinţi.  Cu ei mă’nţeleg cel mai bine. Prieteni sinceri şi tăcuţi. Lor le poţi spune tot ce ai pe suflet, fără riscul ca mărturisirea ta să fie contrazisă sau comentată. Pe de altă parte, bieţii mei nici nu mă obligă să mă entuziasmez pentru sentimentele sau sfaturile lor”.

           La fel ca şi predecesoarele ei, Erastia a fost desemnată să reprezinte România la concursul internaţional Miss Univers. Acesta urma să se desfăşoare între 13-17 iunie 1931 la Galveston. Premiul pus în joc era de 2.500 de dolari. Candidata României a avut parte de multe peripeţii în drumul spre Galveston, dar și de o seamă de ghinioane incredibile. Miss România a plecat cu întârziere din ţară din cauza unor formalităţi privind actele de deplasare, vaporul cu care a traversat Atlanticul a trebuit să facă faţă unei furtuni puternice, iar la New York a înregistrat o nouă întârziere din cauza grevei ceferiştilor americani, extrem de revendicativi în acea perioadă, când se puneau bazele influentelor sindicate din Statele Unite. Din păcate, ca urmare a multiplelor incidente şi întârzieri, ieşeanca nu a mai putut participa la concurs. Câştigătoarea titlului Miss Univers 1931 a fost, până la urmă, Miss Belgia, Netta Duchateau. Informaţiile obţinute de revista Realitatea Ilustrată arătau că, în ciuda ghinioanelor care au urmărit-o pe Erastia de la plecarea din ţară, juriul a apreciat frumuseţea şi personalitatea încântătoare a româncei şi regreta că aleasa României nu a putut candida la titlul Miss Universe, pentru câștigarea căruia ar fi avut șanse foarte îndreptățite

                                                  În perioada 1936-1978, concursul de Miss nu s-a mai organizat, surpriza venind în 1979, în ciuda doctrinei „sănătoase” promovate de Consiliul Culturii și Educației Socialiste. Singurul concurs național de Miss din perioada comunistă s-a desfășurat în vara lui 1979 în „stațiunea tineretului” Costinești sub deviza mobilizatoare Muncă, Tinerețe, Frumusețe!. Competiția a fost câștigată de o moldoveancă frumoasă, care, născută pe 4 octombrie 1958 în localitatea Negrești din județul Vaslui, avea doar 20 de ani în momentul derulării concursului. Numele ei este Matilda Pascal Cojocărița, astăzi una dintre cele mai apreciate interprete de muzică populară.

Tot o moldoveancă, una cu ochi fascinanți, va câștiga prima ediție Miss România de după 1989, cea din 1991. Aceasta era născuta pe 29 noiembrie 1971 la Iași și avea să devină o cunoscută actriță – Daniela Nane.

                Revenind la epoca veche și fascinantă a frumuseții, o altă fată superbă din Moldova interbelică a fost evreica Nadia Kujnir-Herescu (Goldenberg). Artista de origine română a făcut furori cu scena de striptease din capodopera lui Fellini La dolce vita. Fugită din România, Nadia şi-a construit o carieră impresionantă la Hollywood, jucând în peste 70 de producţii. Debutul Nadiei în cinematografia internațională a venit repede, imediat după stabilirea în Occident, chiar în 1948, când a fost distribuită în producţia franco-austriacă L’Inconnu d’un soir, în care a jucat rolul principal, alături de Claude Dauphin. Printre partenerii de film ai Nadiei s-au numărat Marcello Mastroianni, Vittorio de Sica, Errol Flynn, Frank Sinatra, Audrey Hepburn şi Maurice Ronet.

                  În producţia L’Inconnu d’un soir, Nadia a obţinut chiar rolul principal, cel al unei ospătăriţe tinere care viseară să devină vedetă. Încetul cu încetul, cariera Nadiei începe să devină tot mai înfloritoare, ajungând și la Hollywood. Este distribuită, de o parte și de alta a Oceanului, în numeroase filme: Monsignor, The Spider and The Fly, Puccini, Valley of Eagles, Night Without Stars şi  The Captain’s Table, printre partenerii săi numărându-se Marcello Mastroianni, Vittorio de Sica, Rossano Brazzi, Errol Flynn, Maurice Ronet şi Gabriele Ferzetti. Nadia se stabilește, apoi, în America, unde se va recăsători cu un avocat celebru și va pendula între Los Angeles și New York, renunțând la un moment dat la cinematografie și dedicându-se scenei cabaretului.

                  Nadia Gray a devenit celebră în lumea filmului internaţional prin scena ei din capodopera lui Fellini, La dolce vita. În finalul filmului, Nadia, care interpretează o damă de societate plictisită şi de moravuri uşoare, îşi sărbătoreşte divorţul aruncându-și hainele de pe ea în timpul unei petreceri nebune date la ea acasă.

               Cariera Nadiei continuă şi peste Ocean, acolo unde se stabileşte în anii ’60. În 1964, dobândeşte cetăţenie franceză, iar trei ani mai târziu se mărită cu avocatul american Herbert Silverman, alături de care se stabileşte în America. În 1976, se retrage complet din cinematografie, însă începe să lucreze ca artistă în teatrele de cabaret. Moare în urma unui atac cerebral la 13 iunie 1994, în Manhattan, New York, la vârstă de 70 de ani, lăsând în urmă un soţ şi doi copii vitregi. Celebra publicaţie New York Times i-a scris epitaful. (www.adevarul.ro)

      … Renée nu era, așadar, deloc singură în epoca ei! Născută la Iași în 1904, de origine evreică, a copilărit în orașul moldovenesc până la începutul anilor 20 când s-a mutat  cu părinții la Paris ca să-l… cucerească.

               Și a reușit nu numai ca fotomodel.

               Dan-Silviu Boerescu, text și foto postat(e) în Antologii de Ion N. Oprea, Iași, 3 martie 2022.