IOAN VASIU : – Sunteți redactor la Radio Timișoara. Câți ani au trecut de când ați pășit prima dată în acest post de radio, reprezentativ pentru vestul României ?

DANIELA BĂCILĂ : – La 1 februarie 2023 s-au împlinit 32 de ani de când sunt angajata acestei Instituţii, Radio România – Studioul Timişoara, vreo 10 ani pe post de reporter, apoi redactor, dar  la emisiunile mele de folclor tot eu îndeplinesc sarcina unui editor, ori moderator sau realizator,iar când e nevoie  mai sunt şi tehnician, şofer, arhivez materiale şi muzică, am trecut prin toate etapele muncii în radio, de la scrierea cardexurilor benzilor readuse de la Jilava, după reînfiinţarea studiourilor teritoriale, la discurile şi casetele copiate, apoi la stocarea şi realizarea unei arhive în format digital, cum lucrăm acum. 

 I.V.: – De ce ați ales profesia de jurnalist ?

D.B.: – Profesia de jurnalism a venit, oarecum, ea înspre mine. M-a acaparat treptat, dorindu-mi să existe şi în domeniul nostru, al folclorului şi tradiţiilor, oameni bine pregătiţi în generaţia mea. Mi-aduc aminte când făceam o comparaţie între profesia de jurnalist şi cea de profesor, în care am devenit titrată. Înaintaşii mei spuneau să ne imaginăm că noi, la microfon, suntem ca şi faţa unei clase mari, mari cu elevi de toate vârstele, profesiile, din toate categoriile sociale şi trebuie să găsim modalităţi să vorbim pe înţelesul tuturor, să ne facem ascultaţi, îndrăgiţi, apreciaţi, pentru a putea deveni formatori de opinie. 

  I.V.: – Numiți, vă rog, cei mai importanți oameni ai radioului, alături de care ați avut norocul să lucrați și de la care ați avut multe de învățat.

D.B.: – Voi începe cu cel care şi-a lăsat amprenta clară asupra mea nu numai în jurnalism ci mai ales în domeniul muzical, Gelu Stan. Am lucrat împreună 30 de ani, mai întâi la Ansamblul profesionist „Banatul”, înainte de a veni la Radio, tot datorită domniei sale. Cu Bogdan Herzog am avut o serie de provocări jurnalistice, rubrici, reportaje radiofonice, apoi, la înfiinţarea Postului TVR Timişoara rubrica de folclor de 5 minute pe postul naţional, colaborare care a durat 9 ani şi după pensionarea lui. Am „furat” oarecum de la cei pe care-i admiram: profesionalismul, rigurozitatea şi conştiinciozitatea lui Nicolae Secoşan, lejeritatea exprimării şi puterea de convingere a lui Nicolae Dolângă, eleganţa în comportament a Adelinei Elena, dăruirea şi pasiunea Agnetei Nica, valoarea incontestabilă a poetei Veronica Balaj, puterea de adaptare a Teodorei Idvoreanu, talentul de-a ne ţine în frâu al lui Mihai Anghel. Şi ar mai fi mulţi, pentru că am avut privilegiul să lucrez alături de oameni devotaţi radioului şi jurnalismului.

  I.V.: – Sunteți cea mai cunoscută și apreciată între actualii realizatori ai emisiunilor de folclor, din vestul țării. Vorbiți puțin despre această pasiune.

D.B.: – Mă onorează această caracterizare, probabil că prezenţa mea în mijlocul evenimentelor, în calitate de prezentator al unor mari festivaluri (timp de 22  de ani am prezentat Festivalul Inimilor de la Timişoara, sărbătoarea folclorului mondial, Festivalul Vinului, Ziua Timişoarei –zilele dedicate folclorului, vreo 10 ediţii Festivalul „Ana Lugojana” de la Lugoj şi multe alte manifestări), apoi ca membru în juriu la toate festivalurile-concurs din partea de vest a ţării, nu în ultimul rând apariţiile pe posturile de televiziune de la aceste manifestări,  m-au făcut să devin mai cunoscută decât dacă aş fi rămas doar în cabina de emisie sau în biroul studioului. Toată această popularitate, dacă îţi pasă cu adevărat, te şi obligă să devii mai bun, mai pregătit. Motiv pentru care perfecţionarea mea trebuia să continue şi am găsit o singură modalitate, care să mă împlinească într-adevăr în ceea ce fac. Asfel, în 2006 am început Şcoala doctorală la Oradea, după ce am reuşit să-l conving de importanţa subiectului propus pe domnul profesor univ. dr. Ioan Godea. Nu-mi vine să cred câţi nu mai sunt dintre aceşti oameni valoroşi pe care-i numesc aici…
Au fost trei ani de muncă şi cercetare asiduă, de drumuri la Oradea, de simpozioane şi colocvii, toate pe lângă sarcinile zilnice de la radio. Atâta satisfacţie îmi dădea această preocupare pentru că rezultatele erau palpabile, pentru că tot ce am ales să fac, să cercetez, să scriu avea o ţintă – emisiunile mele la Radio. Mi-am luat doctoratul în anul 2009 cu teza „Istoria vieţii folclorice în Banat de la începutul secolului al XX-lea până în prezent”. Jurnalismul cultural este oarecum pe plan secund în zilele noastre, subiectele politice, sociale vor avea mereu întâietate, asta nu înseamnă că nu avem nevoie de echilibru, diversitate şi dacă suntem bine pregătiţi vom resuşi să aducem bucurie în inima ascultătorului. Eu încerc să o fac în toate formele pe care le avem la dispoziţie: emisiuni radiofonice clasice, cele în format video, articole scrise de specialitate sau informative pe site-ul radiotimisoara.ro, prezenţa în mijlocul evenimentelor folclorice importante.

I.V.: – În anul 1986 ați fost profesor de vioară la o școală de arte din Zalău. De ce nu ați rămas în învățământ ?

D.B.: – Între anii 1985 – 1988 am fost angajată la Orchestra „Meseşul” din Zalău pe post de instrumentist (vioară), apoi solist instrumentist. O perioadă am predat vioară, în paralel, la Şcoala de Arte din Zalău, mi-a plăcut  foarte mult şi dacă m-ar pune cineva să aleg acum, poate că ar pierde jurnalismul. 

Viaţa mi-a purtat paşii înspre Timişoara şi Banatului i-am dedicat toată viaţa mea de adult, oportunităţile s-au ivit rând pe rând, le-am luat pe toate cum mi-au fost date şi m-am dedicat acestei profesii cu toată fiinţa mea.

  I.V.: – Care sunt emisiunile realizate în decursul anilor, mai apropiate de inima dumneavoastră ?

D.B.: – „Duminica la prânz”, „De dor şi drag”, „Din suflet pentru tine”, au mai fost „Matineele simfonice” sau cele de romanţe şi cântece de petrecere, chiar şi de muzică uşoară românească. Emisiunile cu specific folcloric au avut diverse denumiri în funcţie de grila postului. Dedicaţiile muzicale au fost mulţi ani în mare vogă, iar la noi încă se mai păstrează.

  I.V.: – Alegeți dumneavoastră cuvintele potrivite pentru încheierea acestui scurt interviu.

 D.B.: – Profesia noastră este una nobilă, nu trebuie să facem rabat de la calitate, onestitate, transparenţă totală, corectitudine în favoarea audienţei şi impactului. Doar aşa vom reuşi să ne menţinem statutul de profesionişti respectaţi. În calitate de membru al U.Z.P.R. vă mulţumesc pentru efortul de a reliefa activitatea noastră.   

                    Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR