Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Dar ceresc
Ce frumos înfloresc veacurile ascunse
Precum rădăcinile uitate în rădăcini de dor
Numai eu măsor distanța iubirii ca să vin
Dar din păcate porțile clipei stau mereu închise
Numai aerul mai aleargă ca o fiară sălbatică
Și-a făcut și acte false să rămână în ogradă
Recunosc de frică, și mie mi-a murit un ochi
Supărat, cu o bucată de dor, am învelit privirea
Dar totuși nu-mi este rușine de trecut
Eu prind frumos în brațe mereu răstignirea
Vreau să cioplesc adânc la crucea mare a vieții
De mâine voi arde încet, ca o țigară.
Trecutul meu va rămâne singur în deșert
Noaptea va aprinde o făclie, în curcubee
Să vadă Luna cum să se îmbrace mai gros
Că vin timpuri amare, cu servicii grele
Cum vin umbrele îmbălsămate de hoți
Copacul fără rădăcini ce mai așteaptă?
Cercurile anilor s-au uscat mereu
Și untdelemnul din candelă plânge ca o mireasă
Aseară târziu eu l-am visat pe Dumnezeu
Mi-a spus că îmi trimite o căruță cu lemne
Și patru ucenici ca să mi le taie până în zori
Iar după lucrare să stăm cu toții la masă
Și să servim aripi de lumină.
Trimise tot de Tine, Doamne.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania