Drag îmi eşti Ioane, tot.
Şi te-aş săruta în bot
şi în unghiile verzi
strivite-n coarne de iezi,
Când cuţitul tău viclean
îl ascuţi ca pe-un mărgean,
În grumazul lor firav
şi torni sare-n măruntaie
câte-un pumn şi câte-un vraf.
Arză-te-ar Ioane-o ploaie
când vii seara să mă vezi.
Să visezi pân la amiezi,
Plânsul coarnelor de iezi.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania