Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

de unde vine poezia?

ziua poeziei [800x600]

 

 

de unde vine poezia?

n-are importanţă
vine din orice
mirare
căutare
ratare
din oricâtă răbdare
muza are
aşteptare
sau disperare

din prag de speranţă
zâmbet de dorinţă
lacrimă de neputinţă…
umilinţă
dar şi credinţă.

de unde apare

de pe drum,
de pe cărare
se urcă-n spinare
când capul te doare
sare pe umeri
te pune să numeri
stelele pe cer
câte se nasc
şi câte pier
să tai, să măsori
din noapte în zori
ce păianjenul ţese
din fire alese

apoi pe furiş
se ascunde grăpiş
în sprâncene
tolănită a lene
aşteptând să clipeşti
să risipeşti
ce ai în minte
şi să apară
ca în poveşti
dintr-un cuvânt
două
şi dacă ajung în rouă
să iasă vreo nouă
să le aduni într-o carte
de ea să aibă parte
tot ce este viu sub soare
apoi cu răbdare
fără mirare
şi căutare
de altă cărare
să-i dai aripi
şi viaţă
noapte
şi dimineaţă

la aniversare

am adunat atâtea cuvinte…
se zbenguiau între soare și iarbă
nu știu cine le-a aruncat

iau nectarul
celor desprinse
din luceafăr

cunosc sclipirea

le ascund
într-un cotlon știut de noi

nu dau nimănui

leg azi într-un colț de batistă
puțin
presar peste singurătatea amiezii
și mă închid în teiul cărunțit

o schimb la Ipotești
pe un poem

de vină-s eu

mângâi cuvântul
doar puţin
să nu-l trezesc
din starea de zmeu
aştept la capătul
firului întins
vindecarea trimisă
pe nori vineţii

îl iubesc
precum lumina
nedureroasă
în zori îl tratez pe bucăţi
cu-vânt

ştiu
mă urmăreşti
după ce ai descoperit
alte cuvinte
nescrise încă

cunosc vinovatul

eu cred

în dorul de nisipul
deșertului albastru
şi în infinitul din privirea
uitată pe inima ta
ascund
setea de cuvinte descălţate

tăcută
aștept adormirea ierbii
în liniștea palmelor
ascult suflarea
în ritm de diftongi

cer
foii albe răbdare
să-mi depăn visul
în versuri amuțite

în 21

lângă prispa
aprinsă de un alt răsărit
iedera îngemănată cu zorii
cântă

după ceaiul
din mentă sălbatică
ameţit de aroma unei lămâi autohtone
vă iau cu mine
pe cărarea cât firul
de lumină

galbenul din sânul lunii
cununat cu albastrul
răsuceşte întunericul

pe tronul lumii
se-ncoronează poezia.

Ana Maria Gibu,

voluntar Asociatia culturala Vis de Artist



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 24 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5