Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    de unde vine poezia?

    ziua poeziei [800x600]

     

     

    de unde vine poezia?

    n-are importanţă
    vine din orice
    mirare
    căutare
    ratare
    din oricâtă răbdare
    muza are
    aşteptare
    sau disperare

    din prag de speranţă
    zâmbet de dorinţă
    lacrimă de neputinţă…
    umilinţă
    dar şi credinţă.

    de unde apare

    de pe drum,
    de pe cărare
    se urcă-n spinare
    când capul te doare
    sare pe umeri
    te pune să numeri
    stelele pe cer
    câte se nasc
    şi câte pier
    să tai, să măsori
    din noapte în zori
    ce păianjenul ţese
    din fire alese

    apoi pe furiş
    se ascunde grăpiş
    în sprâncene
    tolănită a lene
    aşteptând să clipeşti
    să risipeşti
    ce ai în minte
    şi să apară
    ca în poveşti
    dintr-un cuvânt
    două
    şi dacă ajung în rouă
    să iasă vreo nouă
    să le aduni într-o carte
    de ea să aibă parte
    tot ce este viu sub soare
    apoi cu răbdare
    fără mirare
    şi căutare
    de altă cărare
    să-i dai aripi
    şi viaţă
    noapte
    şi dimineaţă

    la aniversare

    am adunat atâtea cuvinte…
    se zbenguiau între soare și iarbă
    nu știu cine le-a aruncat

    iau nectarul
    celor desprinse
    din luceafăr

    cunosc sclipirea

    le ascund
    într-un cotlon știut de noi

    nu dau nimănui

    leg azi într-un colț de batistă
    puțin
    presar peste singurătatea amiezii
    și mă închid în teiul cărunțit

    o schimb la Ipotești
    pe un poem

    de vină-s eu

    mângâi cuvântul
    doar puţin
    să nu-l trezesc
    din starea de zmeu
    aştept la capătul
    firului întins
    vindecarea trimisă
    pe nori vineţii

    îl iubesc
    precum lumina
    nedureroasă
    în zori îl tratez pe bucăţi
    cu-vânt

    ştiu
    mă urmăreşti
    după ce ai descoperit
    alte cuvinte
    nescrise încă

    cunosc vinovatul

    eu cred

    în dorul de nisipul
    deșertului albastru
    şi în infinitul din privirea
    uitată pe inima ta
    ascund
    setea de cuvinte descălţate

    tăcută
    aștept adormirea ierbii
    în liniștea palmelor
    ascult suflarea
    în ritm de diftongi

    cer
    foii albe răbdare
    să-mi depăn visul
    în versuri amuțite

    în 21

    lângă prispa
    aprinsă de un alt răsărit
    iedera îngemănată cu zorii
    cântă

    după ceaiul
    din mentă sălbatică
    ameţit de aroma unei lămâi autohtone
    vă iau cu mine
    pe cărarea cât firul
    de lumină

    galbenul din sânul lunii
    cununat cu albastrul
    răsuceşte întunericul

    pe tronul lumii
    se-ncoronează poezia.

    Ana Maria Gibu,

    voluntar Asociatia culturala Vis de Artist



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5