ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 17 Mai 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 17 Mai 2018
Editor: Ion ISTRATE

De Ziua Înălțării Domnului,  Ziua Eroilor și Ziua ultimă a lui Cristian Țopescu…

(Pamflet)

  Dimineață am oferit niște cărți, câteva exemplare, dedicate doctorului Valeriu Bistriceanu, și vreo câteva zeci de reviste. M-am întâlnit cu doi prieteni și m-am întors acasă, la calculator și la televizor. Azi a fost și Ziua Eroilor. În orașul meu a avut loc un fast electoral internațional.  Tot azi, trupul lui Cristian Țopescu a fost depus într-un studio tv. ”național”. O zi în care Ragnea de la partid a confiscat oseminte de eroi morți pentru familie, pentru copii și nepoți, pentru fizicul său de partid. Uite-așa ți se face silă de tot și de toate. S-a transmis, timp de aproape două ore, în direct, din târgul meu, începutul unei campanii electorale la greu. Cică s-au făcut minuni în zona oaselor care încă mai cresc. Toți, inclusiv Ragnea, au mulțumit edilului, nu contribuabililor. La tv. ca la tv. , am văzut toate figurile posibile, mecle pe care le știam din instinct că se ocupă cu ocupația. Un nene cu umeri a afirmat că 40% dintre buzoieni au legături speciale cu zona lor. Ragnea a dat și interviuri în direct, neavând curajul să se uite nici spre picăturile de ploaie, darmite în ochii celor cu care vorbea. A zis cuvinte jegoase, din vârful limbii sale teleo. A confiscat până și Centenarul. Se crede voievod al unirii dintre el și istorie. Mic pe cărbuni stinși! A avut loc și o paradă. Toată stima. Nu știu cât a costat toată ceremonia aniversar-comemorativă. Știu doar că există școli și cămine de orfani, spitale și străzi de margine de târg care au nevoie acută de bani. Nu poți face totul, nici măcar în nume propriu, doar ca să forțezi intrarea în istoria târgului. Nu am scris, timp de 40 de ani, ca să devin ”poet al orașului”. Dumnezeu cu mila. Când îi spuneam fiului meu cel mare să plece din oraș, el nu înțelegea ce vreau zic când îl asiguram că, stând aici, în cel mai rău caz, va ajunge edil-șef. Acum înțelege totul! În viață e inevitabil să faci toate greșelile posibile, dar nu e voie să mănânci rahat în numele altora. Nimeni nu l-a putut fluiera pe Ragnea, încă de la ora 8,00 dimineața orașul era ocupat de ”civili”, turiști doi câte doi. Suntem o țară sub ocupația propriei noastre ocupații. S-a făcut pace comunistă în cimitir, au fost lăudați și apărătorii și atacatorii, la un loc, la voia partidului unic, au fost numerotate oase. Borș istoric! Aici duce lipsa de demnitate. Ungurii nu sunt chiar așa de pofticioși de istorie și de funcții politice. Au și ei multe dileme, însă au o demnitate mult mai densă decât a unuia precum Ragnea.  Tot azi dimineață, 17 mai 2018, un ”nene” și un domn îmi recomanda să scriu despre Iohannis, despre lipsa acestuia de la parastasul nunții naționale, el neștiind că președintele nu e în țară și că muncește pentru noi la o întâlnire zonală. Să auzim numai de bine!