Primit pentru publicare: 06 mart.2015
Autor: Sorin CERIN
Publicat: 06 mart.2015

Ana Blandiana despre poezia de meditație la Sorin Cerin:
Poezia de meditatie pe care o scrie Sorin Cerin nu este o versificare de adevaruri filozofice, ci o impletire de revelatii despre aceste adevaruri. Iar raportul dintre intensitatea acestor revelatii si indoiala din care sunt construite adevarurile este chiar piatra filozofala a acestei poezii. De altfel, secretul de a putea fixa fulgerul revelatiei este o problema la fel de subtila ca si aceea a pastrarii energiei solare din zilele calde in cele reci.

1)      Libertatea de Sine

Doar sacrificiile Zodiilor de Infern,
se mai aud bătând surd,
în orologiul placat cu Uitare,
din turla unei biserici a Destinului,
ce şi-a pierdut Religia Iubirii,
la ultima palmă primită de Viaţă,
de la Timpul rece,
dezinvolt  şi îngheţat,
legat cu lanţuri de fiare crude şi lacome,
la picioarele  unui Cuvânt,
care încătuşează orice,
aripi, idei, simţăminte,
din respiraţia Libertăţii de Sine,
ce pare acum ca fiind a Nimănui.

2)        Tainele Jafului

Evoluţie şi emancipare,
în genialitatea zodiei,
maimuţei de lemn putrezit,
pe care-l sculptăm,
după chipul şi asemănarea noastră,
ieşind adesea exponate groteşti,
aflate de o istorie întreagă,
în galeriile de artă,
ale crimei şi prostituţiei politice,
pe care le ducem în spinare,
întregul Destin al Toamnei,
care ne-a  ruginit până şi frunzele Păcatului Originar,
spulberate de vânturile tăioase ale Inerţiei,
de a fi membri de vază spartă,
ai unei Societăţi a Absurdului Conjunctural,
demonizat adesea,
de inovaţiile castrate ale Evoluţiei,
izvorâte din tainele Jafului,
de a ne fura,
propria Eternitate a Spiritualităţii.

3)        Ouă încondeiate

Terci de primăveri scrobite cu nonşalanţă,
la căpătâiul ras al Gândurilor,
prea oneste pentru a fi adevărate,
în cloaca unei Realităţi,
a Desfrâului Social,
ce-şi arogă dreptul,
la Monarhia Absolută a Banului,
din panoplia sfinţilor unui Infern,
cu nume de bănci.

Spoieli ameţitoare,
acoperă desenele obscene,
din catedrala Cunoaşterii,
cu miros  de duhoare spirituală,
pe pereţii sufletelor,
plini de reclamele frenetice,
care se fac ouălor încondeiate,
ale propriilor noastre Destine,
vopsite frumos,
în culori cât mai calde şi vii,
dar care nu vor mai face pui niciodată.

4)        Dinţii stricaţi ai Şansei

Replici înzorzonate,
cu cercei sfâşiaţi de la cadavrele Zilelor,
aruncate la coşul de gunoi al privirii tale,
reclamate de către Destin,
Frivolităţilor,
unor Plăceri morganatice şi demente,
care se dezgolesc,
în vitrina bordelului cu nume de Fericire,
unde  se spală în fiecare dimineaţă,
Întâlnirea,
pe dinţii stricaţi ai Şansei,
fără de scăpare,
a mormântului unei Iubiri,
ce nu mai are răbdare,
cu propriul cimitir din sânul,
Viselor ei.

5)       Tinichea ieftină

Oare toate credinţele se spovedesc,
unui Dumnezeu la fel de insensibil,
ca al Cerului fără ferestre de senin,
din sufletele noastre?

Câte trepte să fie urcate,
pe scările care şi-au pierdut înălţimile,
din sicriele Anilor,
ce nu-şi mai doresc,
decât  mormintele confortabile ale caselor,
de tinichea ieftină,
în care şi-au închis pentru totdeauna,
Speranţele sălbatice ale Liberului Arbitru,
pe care ar fi trebuit să-l aleagă,
legat azi de stâlpul infamiei,
tuturor păcatelor vrute sau nevrute,
ale înţelepciunilor?