Matilda GAGEA

Azi ninge cu flori; să ningă, iubite!
Să cadă toți prunii-n petale pe noi!
Sunt ploi prea-curate ce pică izbite
De vântul domol ce zburdă-n zăvoi.

Agale vârtejuri se zbat pe asfalt;
Se-învârt în rafale de flori ce-au picat…
Se-aburcă vânjos în zbor de înalt
Ușoare petale de alb nestemat.

E dansul valsat de vară devreme,
Prin muguri de soc și crengi de liliac.
E galbenă curtea ce nu se mai teme
Că nu-i încă vreme de flori ce-și desfac

A lor păpădii, în mii de buline,
Prea pline de zumzet și aer curat…
Iubite, prin tine, sunt mult prea depline
A mele senzații de duh împăcat.

Așază-te-n lanul cel plin de trifoi;
Atinge-mi cu fruntea miezul de chip!…
Tu crezi că e pace când duhul din noi
Se umple-n clepsidre de tainic nisip?

Eu cred că e bine să-ți stau lângă piept!…
Ce-agale și molcom tot curg primăveri!…
De parcă și timpul mi-e curs înțelept
Ce-mi naște în ceruri destoinici averi…