Primit pentru publicare: 10 Ian. 2022
Autor: Ion ISTRATE
© Ion Istrate, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)

Motto:
Gratia caelestis per laborem provisum est. (lat. Harul ceresc se îngrijește prin muncă.)

De ani buni, urmăresc evoluția poetului Romulus Ungureanu. Eram sigur că talentul răsfrânt în prima carte, ,,Alături de rimă”, este un test asemănător școlarilor, când, încă, nu stăpânesc forța lucrului pentru exteriorizarea gândului și trăirilor interioare. Poet botoșănean, cu o intensă activitate literară, publică proză scurtă și versuri în revistele culturale botoșănene: Luceafărul, La Ac, Luceafărul de seară, Memento mori.

În cartea de față, plină cu frumoase și profunde poezii, ne confirmă, după cum poetul însuși ne mărturisește (,,Scormonit de ce-i în minte/ Aș trăi doar Vinerea.”), că trebuie să-ți alegi momentul pentru a valorifica harul divin, fără a renunța la a munci pentru acesta, chiar dacă ,,Noi reguli ne-omoară!” și ”Copleșit de vanități/ E tristețea ce mă doare/ Într-un joc cu nulități. (…)”[1].

Volumul de față notifică demersul poetului, ca imbold al actului de a scrie, dar și sensul mesajului care dorește  a fi receptat de cititor ”Cad anii într-un puț/ Cu zile multe înecate, Calendarul e nouț, Și n-are timp de fapte.// Soarele se tot topește/ În devenire, e flămând,/ Seninul îl risipește,/ Și pare foarte scund.”.[2] Da, în viziunea poetului, viața este dură, dar plină de bucurii și tristeți, ”mi-e foame/ ori mi-e sete/ ori vreau să trăiesc în pace/ flămând sunt de viață/ și cu nesaț să pășesc/ uscată e lumea…/ dar nu vreau s-o vorbesc/ mai ninge-n aprilie…/ se mai albește-n răceală/ câte un sentiment omenesc/ cu lacrimi agile/ vreau totuși să iubesc! (…) timpul e clipa/ pe care azi n-o doresc/ mi-e sete de viață/ și vreau s-o hrănesc/ e soarta minunea/ și care o rătăcesc/ mi-e foame și sete/ și vreau să trăiesc”[3].

Inflexiunile filozofico – sociale ale unor versuri cu referire la devenire, moarte și singurătate, trăirile și imaginațiile proprii, reflectă un suflu nou discursivității și minimalismului cotidian, impresii sesizate și în volumele anterioare, apropiindu-se de limita transcendenței, a revelației, cu rost al eului poetic clasic și cultivând de preferință monologul interior, ironic și jucător. ”Amanții minților ce au căzut/ S-adună prin balcoane/ Nici noapte n-au văzut/ Dintre icoane/ Toți magii micului Paris/ Vrăjesc și dragoste și ură/ Un lucru știu precis/ Cine îi fură// Moștenitorii unui tron regal/ Cerșesc să aibă parte/ La tot ce e egal/ Prin moarte.”[4].

Creația tânărului poet, Romulus Ungureanu, ne captivează prin lirism, pătruns adânc de un sentiment patriotic și grijă pentru înaintașii noștri care au clădit la identitatea noastră, ca români. ”La Mulți Ani, Românie/ E ziua ta, Românie!/ E ziua țăranului rupt de glie…/ Cu dor de ciocârlie./ E ziua muncitorului hoinar/ Fără un ban în buzunar./ E ziua ta, Românie!/ Ziua copilului fără mamă…/ Ce plânge ascuns de foame și teamă./ E ziua bunicilor triști și singuri/ Cu uscate zâmbete-n gânduri./ E ziua ta, Românie!/ E ziua ta, Românie!/ Când eroii-s uitați sau amintiți/ Cu multă dușmănie. (…) Suntem puțini …/ și câți om mai fi…/ În care de ziua ta Românie/ Vom mai vărsa o lacrimă-n glie./ Vom mai uita de urgie (…).”[5]. ”Întinde-te la soare/Marea ne va păzi/ O clipă ea ne moare/ E clipa de-a iubi// Mai culcă-te o dată/ Pe câmpul înflorit/ Oprită-i lumea toată/ De când ai adormit/ (…) Privește iar spre lună/ Ce noapte o cuprinde/ Cu inima ta bună/ În stele, o va aprinde/ Și focul din sacra-i vatră/ Va mișca din chipul tău/ Ascunse forme, în artă (…)// Așa scria Bădița/ Pe unde el călca/Așa-i plângea penița/ Și doru-i se îneca.”[6].

În general, cartea emană un îndemn la ,,trezește-te, nație !”, susținut de un stil fascinant  spre lectură.

Bibliografie/ citare:
1.Istrate, Ion. Cartea botoșăneană. Romulus Ungureanu, ”Un cer, cinci stele… și cuvinte printre ele”, Botoșani : Revista Luceafărul nr. 143 (www.luceafarul.net), 11.11.2020;
2.Istrate, Ion. Poetul și cartea botoșăneană. Indiciu haric, Romulus Ungureanu. Botoșani : Revista Luceafărul nr. 143 (www.luceafarul.net), 15.11.2020;
3.Istrate, Ion. Cartea botoșăneană. Romulus Ungureanu, ”A șasea dimensiune”. Botoșani : Revista Luceafărul nr. 145 (www.luceafarul.net), 12.01.2021;
4.Ungureanu, Romulus. Alături de rimă (cu mana veche) : poezii. Botoșani : Editura Agata,  2018;
5.Ungureanu, Romulus. La a doua : (poezii). Botoșani : Editura Arena Cărții,  2018;
6.Ungureanu, Romulus. Gânduri din umbra versurilor : poezii. Botoșani : Editura Arena Cărții, 2018;
7.Ungureanu, Romulus. O treapta mai sus: poezii. Botoșani: Editura Arena Cărții 2018;
8.Ungureanu, Romulus. Un cer, cinci stele… și cuvinte printre ele : poezii. Botoșani : Editura Agata,  2018;
9.Ungureanu, Romulus. A șasea dimensiune : poezii. Botoșani : Editura Agata,  2020;
10.Ungureanu, Romulus. Galopul de rime : antologie poetica. Botoșani : Editura Agata, 2020;
11.Ungureanu, Romulus. Șapte nopți din șapte zile : poezii. Botoșani : Editura Agata, 2021;
12.Ungureanu, Romulus. Octave : poezii. Botoșani : Editura Agata, 2021;
13.Ungureanu, Romulus. Al nouălea verset… pentru mâine : poezii. Botoșani : Editura Agata, 2021;
14.Ungureanu, Romulus. Decarul de rimă : poezii. Botoșani : Editura Agata, 2022;
15.Lazarovici, Silvia. Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic. Ed. rev. și ad. Botoșani : Editura Agata, 2022.

Ion Istrate,
Botoșani, 10 Ian. 2022

Note:
[1] Scormonit de ce-i în minte
[2] Pânza lumii
[3] Potență
[4] Mozaic
[5] La Mulți Ani, Românie
[6] Așa era Bădița (Așa ar fi scris Ion Creangă despre prietenul său Bădița Mihăi!)