Declarația politică ar trebui să fie o opinie, o poziție oficială sau o intenție programatică. Ea poate fi subiectivă, dar nu ar trebui să fie contrară faptelor verificabile.
Minciuna politică apare atunci când politicianul afirmă ceva fals, știind că este fals, pentru a manipula percepția publică.

•  Deci: nu orice „declarație politică” este minciună, dar atunci când se utilizează formula „a fost doar o declarație politică” ca scuză pentru un neadevăr, avem de-a face cu o deresponsabilizare intenționată.
• Jurnalistul are obligația etică și profesională să facă distincția între: Opinii politice legitime (interpretări, poziții de partid, promisiuni electorale), Fapte verificabile (date economice, cifre, evenimente istorice)
• Atunci când un politician minte, jurnalistul nu trebuie să preia declarația ca atare, ci să o plaseze în context și să o confrunte cu realitatea.
• 
  – Verificați fiecare afirmație cu surse independente, statistici oficiale, experți.
  – Folosiți formate clare: „Declarația politicianului X: …; Faptele: …”

1. Demontarea manipulărilor prin limbaj
   – Atrageți atenția asupra formulelor ambigue („am zis doar ca intenție”, „era metaforic”, „doar o declarație politică”).
   – Explicați publicului ce înseamnă aceste tertipuri retorice.
2. Contextualizarea
   – Arătați istoricul politicianului: dacă un lider a făcut afirmații similare și s-a dovedit că erau false, amintiți asta.
3. Responsabilizarea publică
   – Întrebați direct: „Dacă nu este adevărat, de ce a fost spus?”
   – Faceți vizibil faptul că o minciună nu poate fi scuzată prin eticheta „declarație politică”.
4. Educația publicului
   – Publicul trebuie să înțeleagă diferența între opinie, intenție și fapt.
   – Un jurnalist poate explica simplu: „Aceasta nu este doar o declarație politică, ci o afirmație falsă care contrazice datele oficiale.”

4. Concluzie

• Declarația politică nu este prin definiție o minciună. Însă atunci când politicienii folosesc această formulă pentru a ascunde neadevăruri, presa are datoria să sancționeze public această practică.
•  Într-o democrație sănătoasă, presa nu doar transmite declarații, ci le verifică și le interpretează critic, pentru ca electoratul să nu fie manipulat.
• AL.Florin Țene
• Bibliografie selectivă

1. Despre jurnalism, etică și responsabilitate publică

• Kovach, Bill; Rosenstiel, Tom – The Elements of Journalism: What Newspeople Should Know and the Public Should Expect, Three Rivers Press, New York, 2014.
• McNair, Brian – An Introduction to Political Communication, Routledge, London, 2017.
• Ward, Stephen J. A. – Ethics and the Media: An Introduction, Cambridge University Press, Cambridge, 2011.
• Coman, Mihai – Introducere în sistemul mass-media, Polirom, Iași, 2004.
• Gross, Peter – Mass Media in Revolution and National Development: The Romanian Laboratory, Iowa State University Press, Ames, 1996.

2. Despre manipulare, propagandă și minciuna politică

• Arendt, Hannah – Between Past and Future, Penguin Books, New York, 2006 (capitolul „Truth and Politics”).
• Lippmann, Walter – Public Opinion, Free Press, New York, 1997 [ediție originală 1922].
• Herman, Edward S.; Chomsky, Noam – Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media, Pantheon Books, New York, 2002.
• Lakoff, George – Don’t Think of an Elephant! Know Your Values and Frame the Debate, Chelsea Green Publishing, 2014.

3. Despre fact-checking și combaterea fake news

• Graves, Lucas – Deciding What’s True: The Rise of Political Fact-Checking in American Journalism, Columbia University Press, 2016.
• Silverman, Craig (ed.) – Verification Handbook: An Ultimate Guideline on Digital Age Sourcing for Emergency Coverage, European Journalism Centre, Maastricht, 2014 (disponibil online).
• Ireton, Cherilyn; Posetti, Julie (eds.) – Journalism, “Fake News” & Disinformation: Handbook for Journalism Education and Training, UNESCO, Paris, 2018.

4. Context românesc

• Coman, Mihai – Mass-media, mit și ritual. O perspectivă antropologică, Polirom, Iași, 2003.
• Drăgan, Ioan; Manole, Mihai – Etica și deontologia jurnalismului, Editura Tritonic, București, 2004.
• Vultur, Smaranda – Discurs jurnalistic și putere politică în România postcomunistă, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2009.