Primit pentru publicare: 07 mart.2015
Autor: Dumitru IVAN
Publicat: 07 mart.2015

 Dimitrie Iov:     Mugur, mugur, mugurel…

La Editura „Quadrat” Botoşani a văzut lumina tiparului o carte destinată copiilor: Mugur, mugur, mugurel…

Poeziile cuprinse în această plachetă aparţin poetului Dimitrie Iov, iar publicarea lor, după caietul olograf întocmit de autor, o datorăm Asociaţiei „Dimitrie Iov”, din oraşul Flămânzi, în fruntea căreia depune merituoase eforturi domnul Constantin Pitorac.

Zilele acestea se împlinesc 127 de ani de când în satul Uriceni (astăzi Nicolae Bălcescu) s-a născut, în familia unor negustori, cel numit DIMITRIE IOV.

Prin întreaga sa activitate, el se înscrie pe răbojul vremii ca unul dintre acei mulţi intelectuali români care au plătit cu viaţa dreptul la demnitate, la cultură, iubirea deosebită pentru valorile morale şi spirituale ale poporului nostru.

A avut responsabilităţi pe care le-a onorat cu devotament maxim şi-a îndeplinit cu dăruire atribuţiile ce i-au revenit: inspector al artelor pentru Basarabia, pe când acest teritoriu făcea parte din România, în perioada interbelică a fost ales deputat de Soroca şi tot atunci a îndeplinit şi funcţia de prefect la Soroca, a ocupat postul de director al Teatrului Naţional din Iaşi şi director general al Operei „Moldova”.

După debutul din revista „Universul literar”, Dimitrie Iov îşi înscrie numele pe mai multe volume de proză, între care În lunca Trotuşului, Amintiri şi lacrimi, Duduia Adela, Privelişti basarabene, Gospodarul din Orhei. În anul 1943 semnează volumul de versuri Covor basarabean.

Devenit „duşman al regimului comunist”, în anii de după război, Dimitrie Iov a fost învinuit şi condamnat, găsindu-şi sfârşitul în umbra gratiilor, la Penitenciarul Gherla.

Asociaţia „Dimitrie Iov” fiinţând în locul de obârşie al poetului îşi propune editarea operei sale, identificarea şi recuperarea acelei părţi din opera sa care s-a rătăcit sau a suferit distrugeri datorită lipsei de responsabilitate a celor care au avut contact cu manuscrisele autorului.

Mugur, mugur, mugurel… a fost destinată celor mai mici cititori, întreaga atmosferă „din lumea celor care nu cuvântă” stimulând interesul pentru ceea ce se petrece în jur, multe întâmplări având o morală sănătoasă, lumea picturală creată de poet având numeroase valenţe în plan educativ, stimulând dragostea pentru muncă, pentru frumos, pentru cinste şi adevăr. Este ceea ce în străfundul fiinţei sale trăia cel ce s-a născut aici, pe plaiul botoşănean.

De zi aniversară pentru memoria lui Dimitrie Iov, sute de copii vor deschide cartea proaspăt tipărită, întâlnindu-se acolo cu mugurul primăverii, cu licuriciul, cu gândăceii sau cu păianjenul, cu fluturii, cu…

Reproducând primele strofe din fiecare poezie în scrierea autografă a poetului, am considerat că micii cititori se vor simţi mai aproape de lumea ce li se prezintă, înţelegând profund mesajul optimist al autorului.

Aşa cum subliniază în prefaţa cărţii profesorul Petru Murariu, „Din nostalgia visării la vremea copilăriei petrecute la Gura Stahnei, omul căruia copii i-au fost doar propriile cărţi, Dimitrie Iov, scrie aceste poezii pentru copii. Să le fi scris pentru copilul din el, ori pentru copilul din noi? Poate pentru copilul-poet pierdut în păienjenişul unei lumi haine, unde visătorii erau întemniţaţi şi condamnaţi la moarte”…

Prof. Dumitru Ivan,
directorul Editurii Quadrat