Primit pentru publicare: 13 febr. 2017
DIN  CULISELE  TEATRULUI „GEORGE  CIPRIAN”  DE  MARIN  IFRIM
Publicat: 13 febr. 2017
Redactor ediție: Georgică MANOLE
Editor: Ion ISTRATE

Ca de la om la om, Costică vs. Radu Panamarenco

    Costică era, și cred că e și acum, unul dintre mașiniștii de bază ai teatrului. Avea argumente profesionale, știa desen, tâmplărie etc. Când, după ore și ore de muncă, uneori de la ora 8,00 dimineața până pe la 4,00 dimineața, cu repetiții, cu tot, încercam să-i dau câte un sfat, ridica din umeri, dădea din mâini într-un fel inimitabil și mi se adresa cu o lejeritate de actor: ”Dacă nu-ți place, fă tu ce fac eu aici”. Îl lăsam în pace, avea dreptate parțial color. La scenă, de multe ori, stătea în arlechinul din dreapta scenei, spre ”curte”, cum se spunea în limbajul regizorilor din vremea lui Caragiale. La un spectacol cu sala arhiplină, Costică al nostru, așezat pe un mic scăunel, întră în rol cu Radu Panamarenco. Marele actor tocmai trebuia să iasă din culise, să-și facă meseria. Costică intră pe replică și-l întreabă de ce are burta mare, ce are în ea în afară de ce are tot omul normal. Radu Panamarenco, un actor cu reacții spontane, i-a dat lui Costică un răspuns fabulos. Nu-l pot reproduce aici. Nici măcar nu-l pot sugera că se supără baboiul. În viitoarea carte despre teatrul buzoian, voi reproduce replica maestrului Radu Panamarenco. Una de Giulești. Vă mai amintiți ce scria Fănuș Neagu în vremurile sale de pomină: ”Nu-i echipă ca Rapidul și nici pește ca stavridul”. Ca baboiul nostru carevasăzică.  Costică e un om cumsecade, în aceste rânduri e pus un pic în scenă, cu ajustările de rigoare. Încă e prietenul meu și un angajat de nădejde al teatrului. Jos pălăria!