Iar, nu-mi ajunge timpul
Să-te privesc pe cerul minții
Iar, inima-mi îneacă scopul
Aduce nori deasupra frunții

Iar, solitar la ceea ce unesc
Dorindu-mă uitat de tine
Vreau simplu să-nebunesc
Fiorul dragostei îmi revine

Iar, doar părerile omoară
Ce-a fost ușor și omenesc
Iar, faptele în prag de seară
Sunt clipe dulci ce se urăsc

Din nou, să alergăm de noi
Ca umbra vocilor să piară
Din nou, să adunăm la doi
Și grija zilei să nu doară

Din nou, doar stelele răsară
Sub bolta fricilor din noi
Din nou, se-mparte o cămară
Și lumea s-o aducem înapoi

Din nou și iar, să reapară
Cu tot ce-a fost și n-a rămas
Am fost chiar eu, tu bunăoară
Într-o tăcere ruptă de impuls

06-04-2022