Ochii vorbesc
înșirând nerostite cuvinte,
scântei de dorințe
scăpărate-n atingeri de gene,
priviri ce scriu fără punctuație
fraze, într-o poveste
croită din clipe netrăite,
născute de infinitul
ce se joacă nefiresc
cu fiecare vocală,
cu fiecare consoană
și devin palme,
care țin în căușul lor
substantive și predicate arzânde,
însăilând o magică simfonie
pe portative imaginare.
Se-alintă notele muzicale
într-un cor de iluzii
care se-aleargă,
născând clipe și nerăbdare
cernute-n abis,
disjungerea neantului
grăbește mișcările de pleoape
într-un adevăr evident,
ce se brodează din fluturi
cu aripi de foc,
care plutesc vrăjiți
împletind secunde,
mângâind în tăcere timpul,
ordonând solfegii
pe portativele nescrise
de infinitul ce și-a compus simfonia
și își scutură gingaș uimitele gene.
Similare