Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    DOAMNE!

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
    V-ați iubit vreodată țara?
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    DOAMNE!

    Primit pentru publicare: 05 Dec. 2019
    Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revistei Luceafărul
    Publicat: 05 Dec. 2019
    © Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    DOAMNE!

    Doamne! De ești acolo sus unde toți te cred
    Și șezi privind măreț pe-a noastră lume,
    Aruncă-ți ochii blânzi pe-acest popor putred
    Să-i vezi lacrimi de jug și-a sa prostie-n spume.
    Privește-i nepăsarea ce rob, ea, l-a adus
    Să fie sclav acasă în larga-i bătătură,
    Român îi doar cu nume, căci somnul l-a răpus
    Vânzând pâinea la prunci ce o țineau la gură.

    Doamne! De vezi ce se întâmplă cu-a nost’ popor buimac
    Trimite-i câte-o rază din soarele de vară,
    Să-și încălzească lenea și trupul său posac
    Ștergând al său renume, ce astăzi îi ocară.
    Dă-i câte-o poacă, zdravăn, pe ceafa adormită
    Ce l-a trezi din somnu-i ce și l-a așternut,
    Ridică-i geana aspră și pleoapa ramolită
    Să vază sac de petec în care-a încăput.

    Doamne! De simți durerea țării, ce-o poartă cu mândrie
    Parcă plăcându-i jugul în care s-a robit,
    Trimete vântul aspru să-i sufle în prostie
    Și să-l trezească, Doamne, din dosul cel umbrit.
    Țărâna să se-nmoaie și munții să se frângă
    Trosnind gâlceavă aspră ce l-o trezi-n simțire,
    Iar marea cea întinsă, de brâu-i să îl strângă
    Să-și vadă libertatea primită moștenire.

    Doamne! De-auzi bocetu-i crâncen ce-l plânge în neștire
    Smulgându-și păr din creștet de ciuda ce o are,
    Trimete-i ploaia rece să-l spele de-amorțire
    Căci ruga către Tine, nu-i ține de mâncare.
    Dă-i, Doamne, tunet hâtru și grindină mănoasă
    Ca să-l trezească veciuri din falnica-i mândrie,
    Să vază-n ochii sumbri a sa holdă mănoasă
    Și să priceapă hățuri că-aici e-o Românie.

    Doamne! De îi miroși lui lenea, un iz de ațipire
    Ce lasă ani să treacă peste al său mormânt,
    Trimete gerul iernii să-i clănțăne-n orbire
    Să-i vină mintea-n creștet, să-i crească în cuvânt.
    Dă-i viforul din colțuri, dă-i pumn de apă vie
    Poate-o pricepe-odată că nu-i nemuritor,
    Și viața e prea scurtă s-o piardă în sclavie
    Cântând vremuri apuse ce îl purta-n onor.

    Doamne! De ești acolo sus, în ceruri neatinse
    Ascultă-mi ruga sfântă, spre Tine ce-o aduc
    Te rog, pleacă-ți urechea către pământuri ninse
    Ce-au astupat poporul și înspre moarte-l duc.
    Doamne! De îmi auzi, tu, ruga ce către tine plâng
    Tocindu-mi coate roase, genunchi din roși nădragi
    Te rog, lasă-mi poporul, să-și simtă zăli ce-l strâng
    Să doarmă în prostie, ….te rog: să nu te bagi!



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5