Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.11 (143), Noiembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
Doamne
Primit pentru publicare: 03 Nov. 2020
Autor: Magdalena VICOLEANU BĂDĂRĂU, Italia
Publicat: 04 Nov. 2020
© Magdalena Vicoleanu Bădărău, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Doamne
Îți mai aduci aminte când îmi ziceai că va fi bine,
că virusul acesta minte și că face glume cu mine,
cu tine și cu omenirea, că vrea să vadă ce suntem,
că ține tot de nesimțirea și organizarea din sistem.
Uite că azi grăbitul timp ne-a dovedit cum adevărul,
vrea să se piardă-n anotimp și să credem că ajutorul
ne este dat de acei care de fapt ne dau pierzării
pentru că pot și sunt experți în arta exterminării.
Au chinuit inimi și corpuri, le vor servi la cină
și vor mânca hapsâni și orbi crezând că nu au vină,
ca să-și hrănească negrul suflet cu-al altora păcate
căci bieții noi nu avem zâmbet și zile îndestulate.
Ni l-au trimis cu primăvara să-nflorească necazul
și au lăsat pe noi povara să ne aplece grumazul,
să cerem milă, îndurare, semenii iar să-i plângem
forțați apoi de împrejurare viețile le restrângem.
Mișel, au vrut să ne lovească să n-avem apărare
la sigur să ne mărginească să nu le stăm în cale.
Și-au atins scopul, poate nu, dar inima ne plânge
ne-au rupt în două sufletul iar din el curge sânge.
Căci au lovit în fii țării, copii noștri dragi,
doare momentul așteptării, răul să nu atragi.
Au lovit în părinții noștri stârnind în noi mânia,
căci au ieșit, cred eu, din monștri, nu cunosc omenia.
Au aruncat cu ură în noi și morți și sărăcie,
le-aș dărui fără măsură parfum de pandemie,
le-aș dărui și-un ceas să-i bată cu secundele ce trec
să simtă cum viața-i curmată în cei ce pleacă încet.
Doamne mai ține-mi puțin mâna să vindeci al meu rău
căci iar mă doare inima apăsată de greu,
vreau să percepi durerea mea să îi fii alinare
să nu-mi mai plângă inima să-i fii eliberare.
Similare