Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Doamne

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.11 (143),  Noiembrie 2020
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE


    Doamne

    Primit pentru publicare: 03 Nov. 2020
    Autor: Magdalena VICOLEANU BĂDĂRĂU, Italia    
    Publicat: 04 Nov.  2020

    © Magdalena Vicoleanu Bădărău, © Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    Doamne
    Îți mai aduci aminte când îmi ziceai că va fi bine,
    că virusul acesta minte și că face glume cu mine,
    cu tine și cu omenirea, că vrea să vadă ce suntem,
    că ține tot de nesimțirea și organizarea din sistem.
    Uite că azi grăbitul timp ne-a dovedit cum adevărul,
    vrea să se piardă-n anotimp și să credem că ajutorul
    ne este dat de acei care de fapt ne dau pierzării
    pentru că pot și sunt experți în arta exterminării.
    Au chinuit inimi și corpuri, le vor servi la cină
    și vor mânca hapsâni și orbi crezând că nu au vină,
    ca să-și hrănească negrul suflet cu-al altora păcate
    căci bieții noi nu avem zâmbet și zile îndestulate.
    Ni l-au trimis cu primăvara să-nflorească necazul
    și au lăsat pe noi povara să ne aplece grumazul,
    să cerem milă, îndurare, semenii iar să-i plângem
    forțați apoi de împrejurare viețile le restrângem.
    Mișel, au vrut să ne lovească să n-avem apărare
    la sigur să ne mărginească să nu le stăm în cale.
    Și-au atins scopul, poate nu, dar inima ne plânge
    ne-au rupt în două sufletul iar din el curge sânge.
    Căci au lovit în fii țării, copii noștri dragi,
    doare momentul așteptării, răul să nu atragi.
    Au lovit în părinții noștri stârnind în noi mânia,
    căci au ieșit, cred eu, din monștri, nu cunosc omenia.
    Au aruncat cu ură în noi și morți și sărăcie,
    le-aș dărui fără măsură parfum de pandemie,
    le-aș dărui și-un ceas să-i bată cu secundele ce trec
    să simtă cum viața-i curmată în cei ce pleacă încet.
    Doamne mai ține-mi puțin mâna să vindeci al meu rău
    căci iar mă doare inima apăsată de greu,
    vreau să percepi durerea mea să îi fii alinare
    să nu-mi mai plângă inima să-i fii eliberare.


    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5