Romulus UNGUREANU

O doină aleargă
Pe drumul pustiu
Și cântă să șteargă
Oful din sufletul viu

Țipă dup- o scripcă
Roasă de vreme
Ecouri de criptă
Timpuri va cerne

Iar plopii pe drum
Privesc spre soare
Vor arde în scrum
Înc-o sărbătoare

Lacul de argint
Nuferi adună
Locul cel sfânt
În tăcere răsună

Un fluier plutește
Prin noaptea grie
Suflete, el târăște
Cupidonii, să învie

Dragostea înecată
În cuvinte dulci
A rămas nemișcată
În versuri și fulgi

Luceafărul coboară
Pe drumul sorții
Mai vrea o seară
Să se arunce morții

O moarte întinsă
Pe o piatră grea
Soarta cuprinsă
În pământ aștepta

Nimicul, el vede
A tot ce-a crezut
Timpul va pierde
Umbrele ce-au trecut

Infinitul îl vrea
Pe bolta nopții
De-acum va sta
Parte a goliciunii
Luceafărul urcă
Și nu mai vrea
Amorul ce usucă
Lumina din stea

O doină se aude
Între cer și pământ
Lumina pătrunde
O poveste arzând

12 01 2022