Orice om își amintește, în această perioadă de vacanțele de iarnă petrecute la țară, dacă te-ai născut acolo sau ai bunici acolo, când timpul avea parcă alt sens și spațiu minutar, iar tradițiile erau la ele acasă și aduceau, de fiecare dată, bucuria, inocența  și zâmbetul pe chipul tuturor, tineri sau bătrâni.

Când spui sărbători de iarnă, de cele mai multe ori te gandești la zăpada ce urmează să îmbrace totul în alb, la mirosul de cozonac făcut în cuptorul din cărămidă și neapărat la colinde, care completează atmosfera de bucurie și emoție sufletească, pe care abia aștepți să le asculți și să le primești. Acestea  mișcă în aceste zile de decembrie pe creștini și amintesc omenirii întregi că Dumnezeu este în mijlocul nostru, un adevăr care linișteşte viața noastră. Orice Crăciun trebuie să fie pentru noi o întâlnire nouă și deosebită cu Dumnezeu Tatăl, astfel încât lumina Sa și harul său să intre până în adâncul sufletului nostru.

Pentru mine Crăciunul reprezintă salvarea noastră ca lume, ca nație, ca individ și de aceea întotdeauna aceasta este cea mai importantă sărbătoare religioasă din an, un prilej deosebit de a împărți iubirea cu toți cei dragi, cu rude și prieteni. 

Anul acesta m-am pregătit ca niciodată, cu coci, mere, portocale, nuci (detest a le da copiilor napolitane, cornuri cu ciocolată, dulciuri americănești) și începând cu ora 16,oo i-am așteptat cu emoție și drag pe toți colindătorii, care sunt tot mai puțini pe an ce trece. 

Au fost în acest an 67 de vestitori ai Nașterii Pruncului Isus.  M-am supărat în sinea mea că majoritatea au venit și au colindat pentru bani. Nici măcar cocul pe care l-am oferit cu drag nu i-a interesat mai mult decât banii („Banul, ochiul dracului”) așa că cred că Satan conduce lumea, numai gândindu-mă la războaiele ruso-ucrainean și Israel-Palestina, la cei din Parlament. 

Pe vremea mea, (1973-19790  gazdele dădeau nuci și mere din grădina proprie și făceau în cuptor pupeze și coci, iar a doua zi  știam cu precizie de la cine le-am primit și mă bucuram de toate bunătățile cel puțin o săptămână. Eram mândru că am colindat tot satul. Bunica aduna nucile și apoi la sfârșit de săptămână, îmi făcea cozonac! Dacă ieșea mai mult, duceam și la verișorii primari: Mărioara, Crina, Valentin!

Revin la Crăciunul din Lucăcești anul 2023 și un licăr de speranță am avut când Alexandru, vecinul nostru, a colindat cu multă dragoste și trăire despre ieslea sărăcăcioasă în care s-a născut Pruncul Isus și m-a făcut să-mi dea lacrimile. 

Despre pruncia mea ( sau cum am putut să colind întreg satul fără să mă doară ceva,  la doar 8- 10 ani) mi-am reamintit când i-am ascultat pe băieții fătului, Vlad și Răzvan Cristian care au colindat impecabil și răspunsul stelei era identic cu răspunsul stelei de pe vremea mea. M-a durut faptul că nu au avut parte de zăpada copilăriei mele. Dar Domnul se va întoarce și înspre ei…

Crăciunul este minunat prin vestea bună pe care o primim an de an din gura cetelor de colindători și prin mesajul biblic al salvării noastre ca muritori, așa că întrebarea dacă „Primiți cu colinda?” era de prisos. Am avut colindători din satul natal, rudenii ale copiilor din Lucăcești, colindători din Remeți pe Someș,din  Chelința și elevii mei speciali Razmoș Răzvan, Darvai Casian și David din Tulghieș. 

A fost o seară de Crăciun, care în mare parte seamănă cu societatea de azi, dar dacă ai inteligența necesară îți găsești setea de Dumnezeu în puținii copii care te colindă cu drag, cu credință și cu speranța în mântuirea dată de Pruncul Isus, fiindcă ajungem la vârsta când ne alimentăm emoțiile din amintiri, din tradițiile sănătoase care rămân adânc săpate în sufletele noastre.

Crăciun fericit!

Dragoș Gelu, UZPR