Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Două poeme: Respirai la fel; Unde nu mai e nimic de privit și uitat

    Nicolae CORNESCIAN

     

     

     

    DOUĂ POEME

    Respirai la fel

    de acest pământ îți vorbesc
    de acest pământ dezgropat
    plin de fire din părul tău
    de pământ ce acum e în tine
    a fost toți acești ani
    anii noștri comuni
    fără luni de prisos

    când priveai aerul
    lumini ce umpleau orice spațiu
    heruvi de un cenușiu ca de plumb
    detașându-se de forturi coșcove
    părăsind toate picturile
    în duminici în care îți ajungea
    să stai singură ca să știi și să simți
    că și ție îți păreai uneori străină

    mai ales când revenind din acele vastități
    ca din alte vremi
    îmi spuneai că respiram la fel
    îmi cereai să-ți vorbesc de pământ
    de tot ce nu exista doar acolo
    atunci când totul părea mult prea vremelnic
    ori lipsit de zile care în alte conjuncturi
    poate că s-ar fi putut ține minte
    toți acești ani
    ca și cum totul ar fi fost tocmai acum

    când privești aerul
    albeți ocupând întregul interior
    fire de păr pe îngeri de alabastru
    și trupul tău gol în oglindă
    doar pământ nisipiu

    Unde nu mai e nimic de privit și uitat

    abia când răzbim să uităm totul
    ni se permite să părăsim acest loc
    în care e la fel ca și acolo unde nu mai e nimic altceva
    unde nici nu se mai poate crede că ne aflăm
    în una și aceeași lume

    unde ni se spune să nu ne gândim la nimic
    când ne abatem de la drumuri ce nu se țin minte
    mereu alte drumuri
    continuând alte drumuri
    închizând paingul labirintic și-ntorcându-ne înapoi
    chiar aici
    de unde nici nu trebuie să plecăm undeva
    ca să fim destul de departe

    unde nici nu se impune să ocolim orice
    dacă pornim deîndată
    ci doar ni se cere să avem la îndemână
    doar ceea ce nu a existat niciodată acolo
    ceva ce am putea pierde fără a regreta
    că nu știam ce era ceea
    de ce nici nu ne-am folosit până azi

    când nu mai avem mult și uităm totul
    înainte de a pleca acolo unde cineva
    găsește ceea ce nu-i amintește nimic
    trece alături și nu știe că nici noi nu mai știm
    cine suntem acum
    în acest loc în care nu mai e nimic de privit și uitat
    în răstimpul dintre două acte
    ce nu schimbă nimic pentru nimeni

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5