Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    DOUĂSPREZECE POEME DE VALERIU BISTRICEANU

    Primit pentru publicare: 01 febr. 2017
    DOUĂSPREZECE  POEME  DE  VALERIU  BISTRICEANU
    Publicat: 02 febr. 2017
    Redactor ediție: Georgică MANOLE
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

    Sunt o fire dură, când e vorba despre versuri nu pot face niciun fel de concesie. Citesc și mă crucesc. Sunt în stare să-mi placă și alte versuri decât cele scrise de mine. Doctorul Valeriu Bistriceanu scrie poezie ca și cum ar da rețete precise. Sunt cuvinte greu de găsit în farmaciile sufletului. Când doctorul e om, cititorul de rețete e zeu. Așa să fie. Încă putem vorbi și scrie în ritmul inimilor. Dr. Valeriu Bistriceanu e născut în Piatra Neamț, însă e buzoian prin definiție, prin statornicie, prin familie, prin pacienții săi de o viață. E ceva peste titlurile searbede de cetățeni orășeniți. E cel mai iubit dintre buzoieni…
       (Marin Ifrim)

     

    LEACUL

    Simt că plutesc.
    Mă cufund uneori
    în abisul iubirii.
    Simt că nu am aer,
    mi-aş dori un leac.
    Leacul meu eşti tu.
    Ce mult te doresc!
    Te-aş chema
    dar mi-e teamă
    că nu-ţi cunosc graiul.

     

    ZÂNA MĂSELUŢĂ

    Uneori sunt o măsea stricată
    pe care Stăpânul vrea să o arunce.
    Mă lupt să-l  fac să-şi abandoneze ideea.
    E o luptă sâcâitoare, mă oboseşte.
    Stăpânul ţipă de durere.
    Eu sunt ţipătul vieţii.
    E plin de tristeţe sufletul meu.
    Ajung în faţa clădirii
    pe care scrie stomatologie.
    Un fior îmi străbate tot corpul.
    Am ajuns la capăt de drum.

     

    ÎNGERUL

    Se făcea c-am ajuns în Rai.
    Au început să-mi crească aripi.
    M-am uitat nedumerit în jurul meu.
    Oare unde va trebui să zbor?
    Doamne cât te iubesc!
    De ce trebuie să plec?

     

    VRĂJITOAREA

    Pe cale, am întâlnit o vrăjitoare.
    Mi-a promis o ardere veşnică
    dar m-a minţit.
    Flacăra din candela vieţii mele
    abia mai pâlpâie.
    Uleiul e pe sfârşite.
    Ce bine că nu am crezut-o.

     

    VÂRCOLACUL

    Doamne, m-ai învăţat
    Să-mi iubesc aproapele.
    Toţi oamenii sunt fraţii tăi
    mi-ai spus.
    Te-am ascultat, îi iubesc
    cu toată fiinţa mea.
    Le-am dat necondiţionat
    toată dragostea mea.
    I-am oblojit şi nu am spus
    nu am timp.
    Mi-ai dat timp
    Si-ţi mulţumesc.
    E adevărat Doamne?
    „Homo homini lupus est”
    De e vrerea ta,
    Transformă-mă în vârcolac
    să stârpesc lupii,
    să rămână numai oameni.

     

    FÂNTÂNA RAIULUI

    Aş vrea să te găsesc „apă vie”,
    Să-ţi împărtăşesc suferinţele mele.
    Să mă eliberez.
    Călătoresc pe vânt, pe ploaie
    În toate colţurile Universului.
    Stelele mă hrănesc
    Meteoriţii mă lovesc.
    Totul pare atât de firesc.
    Obosesc, mă opresc pentru o clipă
    Şi mă aşez pe osia de la Carul mare.
    Privesc în jur şi mă întreb
    Oare ce căutam?

     

    GRĂDINA GHETSIMANI

    Un parfum de flori
    mă învăluie de pretutindeni.
    Deschid mari ochii,
    privesc cu nesaţ în jur.
    O voce suavă îmi cântă
    un cântec de neînţeles.
    Măslini milenari mă mângâie
    cu privirea lor.
    La o masă stă Domnul Iisus
    cu apostolii săi.
    Totul este atât de real.

     

    MIMUL

    Am înţeles Doamne
    să te caut în inima mea.
    Ai fost milostiv cu mine
    şi te-am găsit.
    În ziua a şaptea
    păşesc smerit în casa ta.
    La intrare, pe trepte
    un orb imploră milă.
    Oamenii trec pe lângă el
    unii indiferenţi alţii nu.
    La un moment dat
    orbul îşi scoate ochelarii
    şi pleacă dezinvolt.
    Era orb sau mim?
    Ai făcut tu Doamne o minune?
    M-ai învăţat să nu judec pe alţii.
    Aşa voi face.

     

    PRĂPASTIA

    Sunt pe marginea prăpastiei,
    îi adulmec abisul.
    Haita de lupi mă urmăreşte,
    o simt tot mai aproape.
    Urletele lor mă înspăimântă.
    Îmi fac curaj
    şi sar peste hăul din faţa mea.
    Ajung  pe celălalt tărâm
    unde domneşte liniştea şi pacea.
    Este liniştea primordială
    dinainte de facerea lumii.
    Ce bine, am scăpat.
    Mulţumesc ţie, Doamne!

     

    MACAZUL

    Într-o ţară fără căi ferate
    Acarul Păun
    Schimbă un macaz imaginar
    Pe ruta cinste şi adevăr.
    Judecătorul îl întreabă
    Pe Acarul Păun
    Ce stă încătuşat în faţa sa:
    Unde te crezi inculpat?

     

    NUME FĂRĂ CRUCE

    Doamne, i-ai spus lui Lazar
    ia-ţi crucea ta şi umblă.
    Acum că m-ai chemat
    în împărăţia ta şi m-am trezit
    cu un nume fără cruce,
    Dă-mi Doamne o cruce,
    te-am implorat.
    Crucea ta e pe o carte,
    mi-ai răspuns.
    Ţi-am mulţumit şi am pornit
    pe drumul veşniciei.

     

    GIBONII

    Maimuţe hidoase degenerate din
    adevăraţii giboni,
    aţi umplut scena politică a zilelor noastre.
    Nu aţi învăţat nimic pe parcursul mileniilor.
    Vă încrâncenaţi să ne otrăviţi viaţa.
    În zadar s-a sacrificat Fiul Omului
    pentru a mântui sufletele voastre.
    Locul vostru este în Iad
    şi de credeţi că veţi aduce Iadul pe Pământ
    vă înşelaţi amarnic.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5