Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

DOUĂSPREZECE POEME DE VALERIU BISTRICEANU

Primit pentru publicare: 01 febr. 2017
DOUĂSPREZECE  POEME  DE  VALERIU  BISTRICEANU
Publicat: 02 febr. 2017
Redactor ediție: Georgică MANOLE
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Sunt o fire dură, când e vorba despre versuri nu pot face niciun fel de concesie. Citesc și mă crucesc. Sunt în stare să-mi placă și alte versuri decât cele scrise de mine. Doctorul Valeriu Bistriceanu scrie poezie ca și cum ar da rețete precise. Sunt cuvinte greu de găsit în farmaciile sufletului. Când doctorul e om, cititorul de rețete e zeu. Așa să fie. Încă putem vorbi și scrie în ritmul inimilor. Dr. Valeriu Bistriceanu e născut în Piatra Neamț, însă e buzoian prin definiție, prin statornicie, prin familie, prin pacienții săi de o viață. E ceva peste titlurile searbede de cetățeni orășeniți. E cel mai iubit dintre buzoieni…
   (Marin Ifrim)

 

LEACUL

Simt că plutesc.
Mă cufund uneori
în abisul iubirii.
Simt că nu am aer,
mi-aş dori un leac.
Leacul meu eşti tu.
Ce mult te doresc!
Te-aş chema
dar mi-e teamă
că nu-ţi cunosc graiul.

 

ZÂNA MĂSELUŢĂ

Uneori sunt o măsea stricată
pe care Stăpânul vrea să o arunce.
Mă lupt să-l  fac să-şi abandoneze ideea.
E o luptă sâcâitoare, mă oboseşte.
Stăpânul ţipă de durere.
Eu sunt ţipătul vieţii.
E plin de tristeţe sufletul meu.
Ajung în faţa clădirii
pe care scrie stomatologie.
Un fior îmi străbate tot corpul.
Am ajuns la capăt de drum.

 

ÎNGERUL

Se făcea c-am ajuns în Rai.
Au început să-mi crească aripi.
M-am uitat nedumerit în jurul meu.
Oare unde va trebui să zbor?
Doamne cât te iubesc!
De ce trebuie să plec?

 

VRĂJITOAREA

Pe cale, am întâlnit o vrăjitoare.
Mi-a promis o ardere veşnică
dar m-a minţit.
Flacăra din candela vieţii mele
abia mai pâlpâie.
Uleiul e pe sfârşite.
Ce bine că nu am crezut-o.

 

VÂRCOLACUL

Doamne, m-ai învăţat
Să-mi iubesc aproapele.
Toţi oamenii sunt fraţii tăi
mi-ai spus.
Te-am ascultat, îi iubesc
cu toată fiinţa mea.
Le-am dat necondiţionat
toată dragostea mea.
I-am oblojit şi nu am spus
nu am timp.
Mi-ai dat timp
Si-ţi mulţumesc.
E adevărat Doamne?
„Homo homini lupus est”
De e vrerea ta,
Transformă-mă în vârcolac
să stârpesc lupii,
să rămână numai oameni.

 

FÂNTÂNA RAIULUI

Aş vrea să te găsesc „apă vie”,
Să-ţi împărtăşesc suferinţele mele.
Să mă eliberez.
Călătoresc pe vânt, pe ploaie
În toate colţurile Universului.
Stelele mă hrănesc
Meteoriţii mă lovesc.
Totul pare atât de firesc.
Obosesc, mă opresc pentru o clipă
Şi mă aşez pe osia de la Carul mare.
Privesc în jur şi mă întreb
Oare ce căutam?

 

GRĂDINA GHETSIMANI

Un parfum de flori
mă învăluie de pretutindeni.
Deschid mari ochii,
privesc cu nesaţ în jur.
O voce suavă îmi cântă
un cântec de neînţeles.
Măslini milenari mă mângâie
cu privirea lor.
La o masă stă Domnul Iisus
cu apostolii săi.
Totul este atât de real.

 

MIMUL

Am înţeles Doamne
să te caut în inima mea.
Ai fost milostiv cu mine
şi te-am găsit.
În ziua a şaptea
păşesc smerit în casa ta.
La intrare, pe trepte
un orb imploră milă.
Oamenii trec pe lângă el
unii indiferenţi alţii nu.
La un moment dat
orbul îşi scoate ochelarii
şi pleacă dezinvolt.
Era orb sau mim?
Ai făcut tu Doamne o minune?
M-ai învăţat să nu judec pe alţii.
Aşa voi face.

 

PRĂPASTIA

Sunt pe marginea prăpastiei,
îi adulmec abisul.
Haita de lupi mă urmăreşte,
o simt tot mai aproape.
Urletele lor mă înspăimântă.
Îmi fac curaj
şi sar peste hăul din faţa mea.
Ajung  pe celălalt tărâm
unde domneşte liniştea şi pacea.
Este liniştea primordială
dinainte de facerea lumii.
Ce bine, am scăpat.
Mulţumesc ţie, Doamne!

 

MACAZUL

Într-o ţară fără căi ferate
Acarul Păun
Schimbă un macaz imaginar
Pe ruta cinste şi adevăr.
Judecătorul îl întreabă
Pe Acarul Păun
Ce stă încătuşat în faţa sa:
Unde te crezi inculpat?

 

NUME FĂRĂ CRUCE

Doamne, i-ai spus lui Lazar
ia-ţi crucea ta şi umblă.
Acum că m-ai chemat
în împărăţia ta şi m-am trezit
cu un nume fără cruce,
Dă-mi Doamne o cruce,
te-am implorat.
Crucea ta e pe o carte,
mi-ai răspuns.
Ţi-am mulţumit şi am pornit
pe drumul veşniciei.

 

GIBONII

Maimuţe hidoase degenerate din
adevăraţii giboni,
aţi umplut scena politică a zilelor noastre.
Nu aţi învăţat nimic pe parcursul mileniilor.
Vă încrâncenaţi să ne otrăviţi viaţa.
În zadar s-a sacrificat Fiul Omului
pentru a mântui sufletele voastre.
Locul vostru este în Iad
şi de credeţi că veţi aduce Iadul pe Pământ
vă înşelaţi amarnic.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania