Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    DRAGOSTE EFEMERĂ (II)

    Pe cerul veciei
    Pășește o stea
    E-o cale pustie
    Ce-mparte lumea

    Luceafărul este
    Lucește-n sacrum
    Lumea-l privește
    E urmă de vum

    El trece și lasă
    Suveica de dor
    Nu îi mai pasă
    De-al lumii sobor

    În trecerea seacă
    Cu mersu-i tribun
    Își pune-n desagă
    Aprins, un cărbun

    Privește-n noapte
    Întunericu-l ocolea
    Spre locul cu șoapte
    Jalea -l răscolea

    Se-ntoarce în lume
    Cu pași dureroși
    Căutând acel nume
    Cu ochii frumoși

    Speranța-i avidă
    Și-i macină puterea
    Timpul se perindă
    Și-și calcă trecerea

    Momentul opririi
    Readuce ceva
    O clipă a iubirii
    Pierdută cândva

    Luna-l privește
    Din strana sa
    Mult îl iubește
    E taina în ea

    Sunt ochii cei sfioși
    Din raze de lumină
    Doar norii furioși
    Aseamănă a vină

    Cad ochii de pe cer
    Din a sa lumină
    Căutarea e mister
    Trăirea-i sublimă

    Pe o piatră ștearsă
    Verde de lichea
    Iarba-naltă, deasă
    Ca dorul, aievea

    -Unde mi-e iubirea?
    O știe cineva?
    A fost ca amăgirea ?
    A luat-o careva?

    Acolo, este locul
    E tot ce mai era
    Un vid și focul
    De-a mai exista

    Să sape mormântul
    S-o vadă pe ea
    Dar stă legământul
    De-a nu se repeta

    Țărâna-i arată
    Ochilor pierduți
    A Cătălinei soartă
    Și anii țesuți

    Crâmpeie de stofă
    Cu păr argintiu
    Dau formă amorfă
    Cufăru-i pustiu

    Luceafărul țipă
    Durerea e grea
    Mai plânge o clipă
    Atât ar mai putea

    Privește spre Lună
    Ea-n oglinda de sus
    Mireasă, nocturnă
    Ea-l simte răpus

    Din multă durere
    Amintiri se rupeau
    Mai multă vrere
    Tristeți adunau

    Luna îl cheamă
    Decorul s-a dus
    Privindu-l cu teamă
    Și piatra a plâns

    Din facerea lumii
    Din raiul adus
    Vrea omul luminii
    Un trai nesupus

    E omul o clipă
    În trecerea sa
    Și lumea e mică
    Și nu-l mai vrea

    E dragostea oarbă
    Înceapă sfârșitul
    E ființa slabă
    Ce sapă mormântul
    *
    Universul nu vrea
    O dragoste efemeră
    Între om și o stea
    Timpul e frontieră

    O dragoste frântă
    Din cer la pământ
    De nimeni vrută
    Oprită din gând

    Continue drumul
    Din noapte spre zi
    Dragostea-i fumul
    Ce multe va urzi

    E noaptea rece
    Fără de lumini
    Luceafărul trece
    Știindu-ne străini

    Va străluci întruna
    Luceafărul, bun
    Și va iubi doar Luna
    De pe inelul Saturn

    Pe cerul veciei
    Plutește o stea
    E calea pustie
    În inima sa

    12-06-2022

     

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5