Mi-e frică să exist
Să mă respir în toate
Să zbor sau să gândesc
Cum pun lumea pe roate
De-nvârt cercuri pătrate
…
Mi-e frică să mai fiu blând
Să mă culeg din fapte
Să văd poftele murind
Din vorbe dulci, din șoapte
Cu marea fugă de păcate
…
Mi-e frică să mai alerg
Prin lumi des colorate
În care toții se șterg
Cu jurăminte sparte
Din plăsmuiri inapte
…
Mi-e frică să mă strig
Să mă feresc de mine
Să cad din nori, să mă ridic
Să curg din răsărit de sine
Spre valea neagră din apus
Să nu mai nimic de spus.
Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania