S-a dus satul după deal
Spre a soarelui cărare.
Îmbătrânit, de val cu val,
El rătăcește în uitare.

În lanuri truda s-a uscat,
Sudoare nu-i mai cade
Pe arătura fără hat.
E-o doină ce mai arde!

Copil am fost în toiu de vară,
În van amintirile mai plouă.
Copil am fost și-n joc de seară
Văd viața trăirilor, o rouă.

Hramul demult s-a resemnat,
La modă și din nepăsare
Orice obiceiuri le-a urmat.
Bătrânii noștri, n-au valoare!

Câmpia vetrei s-a mâhnit,
Vrea liniște nu mofturi.
Zadarnic, omul ce n-a iubit,
Aleargă printre coifuri.

S-a dus și satul după deal
După al soarelui chemare,
Îmbătrânit și prea vasal
Nu dă pâine și nici sare.