Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 6 (136), Iunie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Copii, scrieţi-vă amintirile!
După pandemia cu Covid-19 lumea va fi alta, spun oamenii de ştiinţă, sau poate se va reveni la ce a fost, sugerează cu o documentare jurnalistică  cineva dintre studioşii din casă…

Primit pentru publicare: 31 Mai 2020
Autor: Ion N. OPREA – Membru Fondator de Onoare – Revista Luceafărul
Publicat: 04 Iunie  2020
© Ion N. Oprea, ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

După pandemia cu Covid-19 lumea va fi alta, spun oamenii de ştiinţă, sau poate se va reveni la ce a fost, sugerează cu o documentare jurnalistică  cineva dintre studioşii din casă…

V

         Distrugrea ciulinilor Bărăganului, năvala tractoarelor şi combinelor, marea foame a vânătorilor, mai ales a pasionaţilor de chefuri şi prietenii de interes, transformarea socialistă a agriculturii, marea colectivizare, – nu doar au îndestulat hambarele URSS, prietena cu îndatoririle noastre de război cum au vrut ei, – au împuţinat şi vieţuitoarele care în tufişurile înţelenite, iepurii, dar şi o pasăre rară, nu prepeliţa, dropia, mult mai stufoasă decât curcanul, a dispărut cu totul.

           Într-un documentar din 2011, presa străină, Naţional Geographic România, cercetat de Alina Olteanu de la revista Formula As, nr.1419, mai 2020, interesată  de ecologie, face istoricul vieţuirii în Bărăganul românesc a acestor vieţuitoare, dropiile, mari, către 18 kg. unul, că masculii sunt dublul în greutate a femelelor, întrebându-se şi revista, când, exact, au dispărut dropia, astăzi piesă de muzeu.

          Vestea bună pe care ne-o semnalează Alina Olteanu este, că undva, în Transilvania, către graniţa cu Ungaria, ai cărei locuitori au fost şi sunt mai ospitalieri cu natura, pe la Salonta română, nişte amatori ai noştri pentru protecţia păsărilor,  bine organizaţi, au descoperit cuiburi de dropie, ceea ce ar însemna  că „s-a întors dropia în România”, speranţă că ce a fost o să mai fie!, dacă românul o fi învăţat ceva…

                           Faţă de faptul că încă  cu zece ani în urmă, noi de la Cenaclu am găsit calea lucrului pentru antologii la distanţă, din casă, fără a ne deplasa în colectivităţi, nu credeţi că pentru cineva poate, într-un fel, fi socotită o lecţie, măcar ca prioritate, ca să însemne ceva?

                  Ion N. Oprea, Iaşi, 4 iunie 2020.