Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Ecaterina PÂNZARIU. Debut la Luceafărul și o carte în pregătire, ”Cu și fără tine”. Ars poetica, ”Îmi cresc flori în plămâni”

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 11 (131), Noiembrie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    Debut la Luceafărul și o carte în pregătire, ”Cu și fără tine”
    Îmi cresc flori în plămâni

    Primit pentru publicare: 21 Nov. 2019
    Autor: Ecaterina PÂNZARIU
    Publicat: 22 Nov. 2019
    © Ecaterina Pânzariu© Revista Luceafărul

    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.


    Ars poetica

    Îmi cresc flori în plămâni

    Îmi cresc flori în plămâni.
    Alerg prin propria-mi grădină,
    plină de tine.
    Fiecare clipire e o altă petală,
    fiecare bătaie a inimii e altă frunză,
    fiecare respirație-
    un alt tu.
    Sunt plină de tine.
    Îmi ești drog; îmi curgi prin vene.
    Faci parte din mine. Tu da.
    Eu nu.
    Îmi ești bucurie, îmi ești alinare,
    dar ești blestemul meu.
    Am venin în sânge și nu îl pot scoate.
    Nu te pot scoate.
    Îmi cresc flori în plămâni.
    Te cuprind, te privesc și instant
    încep să chicotesc.
    Sunt o copilă; o copilă ce iubește.
    Iubește, dar se distruge
    cu dragostea ei.
    Îmi torn apă în suflet fără a-mi da seama
    că așa vor crește și florile
    din mine.
    Că vei crește și tu.
    Te aud; parcă ești aici.
    Întind mâna spre pieptul tău
    și mă las purtată într-un vis
    în care bătăile inimii tale îmi sunt muzică.
    Apa ce o torn e semn al eternității
    tale. Vei dăinui veșnic; vei rămâne întipărit
    în mine.
    Veșnicie.
    Cuvânt vag; relativ. Veșnicie pentru mine
    înseamnă și o secundă
    alături de tine.
    Sunt nebună. Iubesc.
    Simt. Cu asta mă hrănesc.
    Ești apa florilor din mine,
    Ești lumina petalelor lor,
    Ești căldura frunzelor,
    Ești tu.
    Și ești al meu.
    Îmi cresc flori în plămâni.
    Am fluturi în stomac și
    râuri în inimă.
    Am pajiști pe brațe,
    am raze de soare pe obraji,
    dar peste tot
    ești tot tu.
    Am încercat orice.
    Să te uit, să te las să pleci,
    și ai plecat cu trupul.
    Ți-ai uitat sufletul în mine
    dar nu îl mai iei înapoi. Nu mai ai nevoie.
    Am rămas cu două suflete distruse,
    absența ta împingându-mă spre marginea
    prăpastiei de care mă apropii.
    Te iubeam.
    Te iubesc.
    Te voi iubi.
    Tu nu…
    Mă resemnez și observ o floare ofilită
    în grădina sufletului meu.
    E semn că sfârșitul e aproape.
    Sufletul se duce și mă duc și eu
    odată cu el. Dar parcă nu mai contează.
    Tot ție îți sunt întru totul dedicată.
    Orice ar fi,
    tot cu tine
    voi fi.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    comment closed

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5