Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 10 (130), Octombrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

ELEGIE DE TOAMNĂ

Primit pentru publicare: 19 Oct. 2019
Autor: Costică BÂGU
Cenaclul DinOgor
Publicat: 20 Oct. 2019
Editor: Ion ISTRATE
© Costică Bâgu, © Revista Luceafărul
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Suntem în miezul toamnei și-i greu pntru furnică,
Căci, Sică-Mandolină e șef de mușuroi;
Ce poate face biata, că el, la o adică,
Dă iama în cămară și-o lasă fără sloi?
Căci a trudit sărmana, din greu, întreaga vară
S-adune cât de cât provizii pentru iarnă,
Să aibă ce mânca când va fi frig afară,
Iar norii, negri fulgi, începe-vor să cearnă.
Și așa a fost an greu, fierbinte, secetos;
Semințele prin ierburi, puține s-au făcut.
Pe greierul nemernic îl cam durea în dos,
El zdrăngănea chitara ca omul prost-crescut,
Mai strânse lângă el și niște hahalere,
Care îi țineau isonul la chefuri, nebunii…
Chiar au lăsat adesea albine fără miere,
I-au înhăitat pe trânturi la jafuri și hoții.
Din cauza căldurii, de câțiva ani încoace
Nemernicii de trânturi s-au înmulțit mereu,
Gingașele albine nu pot, orice ar face,
Să-i sature pe toți, bătu-i-ar Dumnezeu!
Și culmea ironiei, o caradașcă blondă,
(Ce rău când natura mai face glume proaste!)
Se puse în fruntea turmei de trântori și de greieri.
Pe unde treceu ăștia lăsau numai năpaste,
Se duse bubu-n lume de-așa adunătură
Vuia imașul tot de-atâta zumzăit
Noroc că vântul toamnei i-a adus pe arătură,
Poate-or pieri o parte ca mulți s-au ghiftuit.
19.10.2019