Personalitatea Elenei Sevastos devine mai relevantă atunci când este raportată la activitatea altor femei de cultură care au marcat sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Deși istoria literară românească a acordat o atenție considerabilă unor nume precum Veronica Micle, Sofia Nădejde, Elena Văcărescu sau Martha Bibescu, Elena Sevastos ocupă o poziție aparte prin specializarea sa în cercetarea folclorului și etnografiei.

Elena Sevastos și Sofia Nădejde

Sofia Nădejde (1856-1946) este cunoscută în primul rând ca publicistă, romancieră și militantă pentru emanciparea femeii. Ambele au acționat într-o societate în care accesul femeilor la educație superioară și la afirmare publică era limitat. Dacă Sofia Nădejde a utilizat presa și literatura ca instrumente de reformă socială, Elena Sevastos a ales cercetarea folclorică și conservarea patrimoniului tradițional.
În timp ce Sofia Nădejde a contribuit la transformarea mentalităților privind rolul femeii în societate, Sevastos a demonstrat prin propria activitate că femeia putea participa activ la cercetarea științifică și la producția de cunoaștere academică. Sub acest aspect, cele două personalități sunt complementare.

Elena Sevastos și Veronica Micle

Veronica Micle (1850-1889) reprezintă modelul scriitoarei romantice, asociată în mod tradițional cu poezia și viața literară a Iașului. Spre deosebire de aceasta, Elena Sevastos și-a construit reputația pe cercetarea sistematică a culturii populare.
Ambele provin din spațiul cultural moldav și beneficiază de formarea intelectuală oferită de mediul ieșean, însă finalitatea operei lor diferă fundamental. Dacă Veronica Micle a cultivat expresia artistică individuală, Elena Sevastos a urmărit documentarea memoriei colective și a tradiției populare.

Elena Sevastos și Elena Văcărescu

Elena Văcărescu (1864-1947), contemporană aproape perfectă cu Elena Sevastos, a valorificat inspirația folclorică în creația poetică de limbă franceză. Ambele au fost interesate de tradițiile românești, însă abordările lor diferă considerabil.
Elena Văcărescu transformă folclorul în material literar și simbolic, integrându-l în circuitul cultural european. Elena Sevastos, în schimb, conservă și analizează documentar tradiția, folosind metode apropiate etnografiei și folcloristicii academice. În acest sens, Elena Văcărescu poate fi considerată o interpretă literară a folclorului, iar Elena Sevastos o cercetătoare și arhivară a acestuia.

Elena Sevastos și Maria Baiulescu

Maria Baiulescu (1860-1941), întemeietoare de organizații feminine și promotoare a educației femeilor, prezintă numeroase asemănări cu Elena Sevastos. Ambele au înțeles că dezvoltarea culturală reprezintă o condiție esențială a progresului social.
Dacă Maria Baiulescu a acționat mai ales în domeniul asociativ și filantropic, Elena Sevastos a urmărit consolidarea identității culturale prin valorificarea patrimoniului popular. În ambele cazuri se observă aceeași preocupare pentru ridicarea nivelului cultural al societății românești.