Nu-mi rupeți lanțurile, nu mă mai dezlegați
De libertatea hățurilor puse pe frați de frați
Lăsați-mă de felul vostru, amestecat cu mofturi alterate
Să fiu deșteptul acela, prostul ce proiectează șanțuri colorate
Lăsați-mă să mor pe viață, s-alerg lumina-n umbra mea
Să am căldură, doar din gheață, cântând tăcuta mutelor din stea
Lăsați-mă, să pot lăsa un munte de nimic, alăturea
Să fiu o margine de masă, pierzându-mi timpul pururea
Lăsați-mă să las pe toți din lanțurile ce robesc
Să fim cinstiții idem hoți,crucificații celor ce iubesc
…
Nu-mi rupeți lanțurile, nu mă dezlegați
Verbul ,,a fi” să nu-l mai emanați.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania