Mai pâlpâie prin noi o stea pe drumul despărțirii
Nu mai avem lumina sa
Din noaptea întâlnirii
De m-aș jeli uitării ce astăzi ne-a găsit
Un sentiment al remușcării
Ucide ce-i iubit
Lumina ta celestră ce greu m-a înrobit
De-o mai cuprind cu teamă
Ajung si eu zidit
O stea din nou ne cheamă pe fum de infinit
Ca suflet ai fost casă
Și drum bătătorit
La câte stele am pierdut de frica omenirii
În întuneric am căzut
Din vina vindecării
Tu, steauă, infinit, ce lumea nu te vede
E clipa dragostei de neclintit
Ce rupe din tăcere
Ai întrupat eternitate în jocul tău avid
Dar n-ai avut dreptate
Și forță de iubit
Să te iubesc eu oare ca mitul despre mit
S-adun ce nu mă doare
Apoi, ca să te uit
Dar știu cei îndurarea și ce e hărăzit
Iubirii-i dau onoarea
Și EUL de jertfit.
24 02 2021
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania