Recent am intrat în posesia volumului ,,Eminescu. File rupte din revista Cetatea Cavalerilor, 2020- 2023”, scos la Oradea, în care am găsit un articol privitor la familia botoșăneană Dobjanski și Mihai Eminescu. Ceea ce m-a frapat este afirmația colonelului Hanibal Orațiu Dobjanski (1891- 1994, 103 ani de viață!), care, într-un manuscris intitulat ,,Memorialistica de război”, vorbește de o casă din Botoșani, unde ar fi locuit Mihai Eminescu, lucru necunoscut până în prezent. Aceasta ar fi a patra locuință, în care Eminescu a trăit la Botoșani. Până în prezent nu s-a știut nimic despre această locuință și, mai ales, perioada când ar fi locuit poetul aici.

•      Unii dintre refugiații revoluției polone de la 1830-1831, ungurești din 1848 și polone din 1862-1863 – scria Ludovic Dauș – „găsiseră mai toate casele boierilor moldoveni deschise și la Mihăileni, și în Dorohoi și la Roman, dar mai ales în Botoșani”. Hatmanul conte Adam Valesinsky, fost comandant al cazacilor ucraineni,  generalul Dombrovsky, refugiat din Siberia unde fusese surghiunit de guvernul țarist, Alfred Dauș, Schmid, Bilinsky, Cornel Dobjansky, colonelul Rochitnitsky, Isaac Tokarsky, Candiani  „formau un cerc îngrijitor, un cuib nihilist (…) în nordul Moldovei, la o aruncătură de băț de «granița» Austriei și a Rusiei! Autoritățile se făceau că nu văd, și guvernul lui Cuza că nu știe de existența lor, căci în Principatele Unite majoritatea nutrea o caldă simpatie pentru acești soldați ai unui ideal de libertate și dușmani ai Rusiei”. 
•        Dobjanski, era o familie de origine poloneză, care a emigrat în Moldova, în prima jumătate al secolului al XIX-lea. Acesta a fost Andrei Dobjanski, revoluționar polonez, refugiat în Moldova, la Mihăileni, în urma revoluției poloneze, din 1830. Fiul său, Corneliu Dobjanski (1842- 1902), revoluționar activ, a făcut Școala de Artilerie în Italia, luptând în armata lui Garibaldi, apoi în 1863 pentru cauza poloneză și, în 1877, în războiul de independență al românilor. El a fost un cunoscut avocat și magistrat al vremii la Tribunalul Botoșani și l-a cunoscut pe Mihai Eminescu.
•       Corneliu Dobjanski, a locuit la Botoșani, în casa cu coloane albe din strada Cuza Vodă nr.2, casă cu fața spre teatrul ,,Mihai Eminescu”. Casa aceasta există și astăzi.
•       În Botoșani, s-au născut Hanibal Orațiu Dobjanski (1891- 1994) și Hipolit Dobjanski, care a locuit în casa de la intersecția Căii Naționale cu Str. Mavrogheni, casă ce astăzi se numește Casa Sommer, aici unde Mihai Eminescu a dat spectacole de teatru cu trupa lui Pascaly, în 1869. Această casă a fost construită de tatăl lui Hipolit Dobjanski, având pe frontispiciu două chipuri alegorice de femei și inițialele HD (de la Hipolit Dobjanski). Pe perete se află o plăcuță metalică, ruginită și modestă, cu inscripția:,, ,,Octombrie 1998/ 160 de ani de teatru în limba română la Botoşani/ În această clădire şi-a încheiat, în anul 1869, cariera teatrală/ Mihai Eminescu,/ sufleur în trupa lui Mihail Pascaly”.
•      Hanibal Orațiu Dobjanski, a făcut clasele gimnaziale la Școala Marchian, începând cu anul 1897, a urmat Liceul A.T. Laurian și apoi Școala Superioară de Cavalerie la Târgoviște, de unde a ieșit cu gradul de sublocotenent. A participat la războiul din Bulgaria, din 1913 și apoi la Primul Război Mondial, începând din 1916, cu gradul de locotenent. În anul 1918 a ajuns la Chișinău, având gradul de căpitan. El a comandat Regimentul 3 Roșiori, dislocat în Chișinău. Un timp a fost prefect al județului Lăpușna. S-a stabilit definitiv la Chișinău în 1922, fiind preocupat de diverse activități: culturale, sportive, edilitare ș.a. A fost o perioadă primar al orașului Chișinău, până la venirea trupelor sovietice. În 1944, în momentul retragerii din Basarabia, acesta a demontat statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt din oraș și a adăpostit-o în parcul „Romanescu” din Craiova.
•       H.O. Dobjanski a scris schițe, studii literare, versuri și chiar a scris și editat o carte de nuvele, numită „Pagini din viață”. A mai publicat niște pagini de memorii despre poetul Alexei Mateevici.
•       H.O. Dobjanski s-a stabilit în București și, fiind pensionar, a făcut trei vizite, în orașul copilăriei sale, Botoșani, în 1968, 1972 și 1979, cercetând locurile unde s-a născut, căutând mormintele părinților de la cimitirul Eternitatea și a prietenilor. El mărturisește că:,,De pitorescul Botoșani mă leagă amintiri scumpe din cei mai frumoși ani ai vieții. L-am părăsit în august 1916, când, în cadrul Regimentului Local de Cavalerie (8 Botoșani) am plecat în războiul de reîntregire. Împrejurările nu mi-au dat voie să-l revăd decât după o bună jumătate de veac, mărit și înfrumusețat de vrednicii urmași ai generației mele” (20 sept. 1979, col. ® H.O. Dobjanski).
•      A făcut o donație primăriei Botoșani (un album cu fotografii, decorații și eșarfa de primar al Chișinăului), în persoana primarului Dumitru Marin.
• ◊ ◊ ◊
•        H.O. Dobjanski, în memoriile sale ne oferă două informații importante pentru eminescologie: despre o locunță necunoscută a lui Mihai Eminescu în Botoșani și informația că unchiul său Corneliu Dobjanski, magistrat în Botoșani, a inițiat și semnat cererea unui grup de botoșăneni, către Prefectura Județului Botoșani, pentru acordarea unui ajutor lui Mihai Eminescu.
•        Cererea botoșănenilor, din 27 mai 1887, se încheia cu îndemnul:,,Amintindu-vă această sfântă datorie, subsemnații ne întemeiem pe credința că ea nu este dorința noastră particulară, că această dorință este a orașului întreg și că dv. erați în adăstarea unei asemenea propuneri pentru a o executa imediat.” (urmează 50 de semnături, printre care și a lui C. Dobjanschi). 
•        Surpriza constă în prima informație, în care H.O.Dobjanski vorbește despre o casă în care ar fi locuit Mihai Eminescu:,,Într-o frumoasă zi de septembrie ieșisem cu întreaga clasă în grădina din fața școlii, sub conducerea profesoarei noastre, doamna Ana Popescu, născută Korabioski. Cum aleea care făcea turul grădinii trecea pe la bustul lui Eminescu și cum numele marelui dispărut era încă proaspăt în memoria botoșănelilor, profesoara ne-a explicat, pe înțelesul nostru, al cui era bustul și ce a reprezentat poetul pentru neamul românesc. Cu acea ocazie a pomenit și despre jena financiară în care a trăit poetul, concretizând idea prin indicarea unei case cu cerdac în față și cu acces direct în stradă, lipită de spatele bucătăriei școlii.,,A locuit până și în chichineața asta pe care o vedeți”, ne-a spus doamna”.
•       Această informație i-a dat-o lui Dobjanski și un coleg al său, Chirica, care a stat în gazdă în acea locuință, și o doamnă Gavrilaș, care locuia într-o casă, peste drum de casa unde locuia Eminescu.
•        Această locuință, în care ar fi locuit Mihai Eminescu, total necunoscută până în prezent, este o noutate pentru noi botoșănenii, nesemnalată în biografia lui Eminescu până acum.
•        Noi știm că, Mihai Eminescu, s-a născut în casa de pe Calea Națională nr. 179, cumpărată de Vasile Iurașcu, ca zestre pentru Raluca, mama poetului. Aici a locuit familia Eminovici, cu intermitențe, în perioada 15 ianuarie 1850- 3 mai 1855, după mutarea familiei la moșia arendată la Durnești. Trei ierni (1851, 1852 și 1853), Mihai a locuit la Maria Mavrodin, împreună cu familia, casa proprie fiind închiriată Smarandei Vârlaam. A treia oară, Mihai Eminescu a locuit la Botoșani, cât a fost practicant la Tribunalul din Botoșani (5 octombrie 1864- 7 martie 1865), cu o retribuție de 250 lei pe lună (cât a unui professor). Ultima locuire a poetului la Botoșani, a fost în perioada 1887- 1888, când a stat cu sora sa Harieta, într-o locuință de lângă biserica Sf. Nicolae.
•         Întrebarea ce se pune este: Când a locuit Eminescu, în casa de lângă Școala Marchian? Fără alte informații și documente nu putem decât să facem supoziții. Înclin să cred că Eminescu ar fi putut locui în casa de lângă Școala Marchian, o perioadă scurtă, în timpul cât a lucrat la Tribunal din Botoșani, timp de cinci luni (1864-1865), sau  în perioada 1887-88.
•        După o vară lungă, petrecută cu fratele Matei și tatăl său, la Dumbrăveni, pentru măsurarea și întocmirea tabelelor cu țăranii împroprietăriți, ca urmare a reformei agrare, Mihai a depus o cerere și s-a angajat în funcția de practicant la Tribunalul Botoani și secretar al Consiliului Permanent, trăind pe picioarele lui. La Cernăuți, pentru continuarea studiilor, va pleca în primăvara anului 1865. Se spune că, în perioada acestor cinci luni, Mihai ar fi locuit la mătușa lui, Maria Mavrodin. Totuși, având banii lui, este posibil să fi stat în gazdă, în casa de lângă Școala Marchian, de care vorbește H.O.Dobjanski. Casa era aproape de sediul instituției unde lucra, putând ajunge ușor la locul de muncă și nu trebuia să mai facă cheltuieli tatălui său.
•        A doua ipoteză, privind aceasă adresă, und ear fi putut locui Mihai Eminescu, este în timpul cât a stat la Botoșani- 1878-1888, umpreună cu sora lui Harieta.
•        Din scrisorile Harietei, sora poetului, către binefăcătoarea lor din Iași, Cornelia Emilian, se observă că Mihai și sora lui doreau să cumpere o casă în care să locuiască amândoi:,,Casa este foarte bună, strada retrasă și aerul curat. Casa a fost a unei cucoane care, remânând veduvă, s-a călugărit la monastirea Agafton. Murind, a lăsat-o să se venză numai de cât până la Sf. Gheorghe 1888 april 23, pentru datorii… Un raport al defunctei cere 6000 de franci, însă pe mine m-a asigurat că sunt siliți a o da cu 4000 franci și poate cu mai puțin chiar” (Scrisoarea Harietei din 17 ianuarie 1888, către Cornelia Emilian din Iași). Ca să fie sigură că va cumpăra casa, Harieta plătește și un avans de 800 franci. În cele din urmă, casa se va vinde altei personae.
•        Cred că Eminescu, a locuit și în această casă, un timp scurt, ei fiind convinși că o vor putea cumpăra. Mai mult, în această perioadă, Veronica Micle venea frecvent la Botoșani, la fiica ei Virginia, profesoară la gimnaziu și se întâlnea, de fiecare dată, cu Eminescu. E posibil, ca ei să se fi întâlnit și în această casă, împreună cu alți prieteni, ce nu erau pe placul Harietei și să discute despre viitorul poetului. 
•        Vine în sprijinul acestei idei și amănuntul pe care îl dă profesoara Ana Popescu, că poetul a trăit în ,,jenă financiară”, aceasta fiind atunci când era bolnav. Tot în sprijinul acestei idei, vine și afirmația studentului botoșănean, Cazimir Dojanschi, vărul autorului, care a făcut parte din comitetul de inițiativă pentru ridicarea bustului poetului la Botoșani:,,De la acesta am reținut că unul din motivele care au prezidat la amplasarea monumentului a fost legătura cu fosta locuință a poetului”. Totuși, studentul nu ne spune când a locuit Eminescu în această casă. Este posibil să fi locuit în perioada 1864-65.
•        Din cele prezentate, vedem că lumea din Botoșani știa că Eminescu a locuit în acea casă de lângă Școala Marchian, distrusă la bombardamentul din al doilea război mondial, pe 8 aprilie 1944. Păcat că nu se cunosc și consemnări scrise, în publicțiile botoșănene, despre această locuință a lui Mihai Eminescu.
•        Înclin să cred că, prima ipoteză este mai aproape de adevăr, iar faptul că publicațiile vremii nu au consemat nimic, se datorează faptului că la 15 ani, Mihai Eminescu nu era o persoană cunoscută publicului.
•        Până la descoperirea unor documente, care să lămurească problema definitiv, trebuie să rămânem rezervați și să continuăm cercetările.
•        În concluzie putem afirma că, în biografia lui Mihai Eminescu, sunt încă multe ,,pete albe”, care vor putea fi lămurite în viitor, dacă intelectalii botoșăneni se vor apleca, cu mai multă atenție și râvnă, pentru cercetarea vieții și activității poetului.
•        Bibliografie:
• 1.Prof. univ. dr. Mircea Popa- Eminescu. File rupte din revista Cetatea Cavalerilor, 2020-2023- Colonelul Hanibal Dobjanski- memorialist, Editura Aureo, Oradea, 2023
• 2.Gheorghe Sărac- Documente privind adevărul despre boala și moartea lui Eminescu, Editura Malasi București, 2000
• Nicolae Iosub, 1 iunie 2024, Botoșani