Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    ( fără titlu )

    De atâția ani ninge și e iarnă,
    Iar viscolul continuă să cearnă
    Fulgi de zăpadă și flori de gheață
    Dis-de-dimineață.

    Atingerea iernii pielea îngheață
    Și îmi răcește întreaga viață.
    În mine simt, când tare viscoleşte,
    Zăpada cum creşte.

    Particule de sticlă îmi curg în vene,
    Tristețea, durere iar și iar cerne
    Totul a devenit monotonie,
    Fără bucurie.

    Fără râsete, zâmbete, nu-i nimic;
    De parcă viața-i câștigată în plic.
    Să cutreieri prin lume-n astă viață
    Fără speranță.

    Haotic, ca o sentință eternă
    Ce-aş vrea s-o uit când pun capul pe pernă,
    Dar capul mi-e greu și sufletu-i la fel
    Unei mări de oțel.

    Inima unui munte de-ntuneric
    Fost-a străpuns de-un astru mic și sferic;
    Un strop parcă necreat și negândit
    De dulce infinit.

    Pacea, în haos mai adânc pătrunde,
    Fericirea după umbre se ascunde;
    Soarele, de după nori se ivește,
    Lumina tot crește.

    Totul devine magie și vibrează
    Natura, voia bună își acordează
    E liniște, e cânt, e simfonie
    -Dulce armonie.

    Ninge și azi, însă, nu cum ningea ieri
    Zăpada-i mai caldă și încă mai speri
    Că stelele ce cad azi din cer vor fi
    Fluturi sau păpădii.

    Face bucăți toată gheața din mine;
    Îmi luminează toată viața-n bine
    Și simt că sufletul îmi va completa
    Toată iubirea ta.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5