Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

FEBRILĂ PRIMĂVARĂ INTUBATĂ. In memoriam Emil Botta – „Întunecatul April”

 

FEBRILĂ PRIMĂVARĂ INTUBATĂ
in memoriam Emil Botta – „Întunecatul April”

Ton, ton, semiton, ton..
Prea multe afone voci se-ntorn!
În surdină tubă, trombon, bas în ambon…

(Război în noi și-ntre noi;
Răul adastă, noroi în noi!)

O, Primăvară, rănită, sfâșiată-n Nadir:
Ce greu respiri, în vreme făr’ de ploi!
Lotcă abandonată, zăcând în larg,
Scândurile gem, otconul dezlegat.
Abitir răsfoit-am cartea vieții zi de zi
Limanul nu există, ci hău ca după potop.
Simt: iubirea, de tine mă păzește, Primăvară,
Sayyidi dragă și sufletul mă dor.

Ești doar un eufemism, vălătuc sau zvon,
Conspirații cu secrete, mizerii, alt coridor?

Am făcut dragoste cu tine, Primăvară
M-am lăit, dar tot murdar, pierdut muritor.
S-a tot spus să-mi pun un desuu pe dos
Să am noroc. Acum doresc prea bine
Să port masca la ceafă, de-a-ndoselea, zău!

Iată, noaptea a-ngenuncheat lângă trupul tău,
Primăvară, cu genunchii la gură, pe frunte cu zăbranic!
Norii s-au sinucis loviți de fulger hai-hui,
Cu caznă plângându-și soarta, plouând.
E noapte, și… ce noapte, peste lume!
Descoperim înnoit viața și nu calea serafimilor.
Frumusețea, splendoarea încă există, persistă;
Fugar o privire aruncăm: în grădină alai diafan;
E nunta Albei-Crina și mândrul Roșu-Crin;
Iar tu, suflete, mândru chir, strivești iarba.

Renașterea naturii, de ast’dată, ne-a oferit
Drept trufandale, ființe lugubre, monstruoase,
Cu schelet și trup din altă lume, invadatoare.
Ne doftorim cu speranță și Real Time PCR,
Testăm norocul, supraviețuirea și alinarea.

Lumea nu-și mai încape pe coaja Terrei,
Mai abitir ne grăbim spre extincție și Neant.

Damno, suus Caesar! Așteptăm în zadar
Spre limpezire, trezire, un dictator perpetuus,
Ordine s-așternem peste lucruri, printre oameni.
Ne purtăm în ăst mileniu, răi și fameni.
Unde-i regăsirea, comoara viețuirii descoperind-o?
Ca pe o arrasa, zălog de omenie, oferind
Să complinim minciuna, dezastrul, nimicnicia!

Eu rămân, Primăvară, mawlanga, veșnic,
Robul tău prea plecat, cu lacrimi secate.

TRAGEDIE. DRAMĂ. UMANĂ COMEDIE.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.617 abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5